Psalmii 147
1 Lăudați pe DOMNUL, pentru că este bine a cânta laude Dumnezeului nostru, pentru că este plăcut; și lauda este cuvenită.
Louez Jah! car c’est une chose bonne. Chantez les louanges de notre Dieu! car c’est une chose agréable. La louange est bienséante.
2 DOMNUL zidește Ierusalimul, adună pe proscrișii lui Israel.
L’Éternel bâtit Jérusalem; il rassemble les exilés d’Israël.
3 El vindecă pe cei cu inima frântă și le leagă rănile.
C’est lui qui guérit ceux qui ont le cœur brisé, et qui bande leurs plaies;
4 El socotește numărul stelelor, el le cheamă pe toate pe numele lor.
Qui compte le nombre des étoiles: à elles toutes il donne des noms.
5 Mare este Domnul nostru și mare în putere, înțelegerea lui este infinită.
Notre Seigneur est grand et d’une grande puissance; son intelligence est sans bornes.
6 DOMNUL înalță pe cei umili, el aruncă pe cei stricați la pământ.
L’Éternel affermit les débonnaires; il renverse les méchants jusqu’en terre.
7 Cântați DOMNULUI cu mulțumire; cântați laudă pe harpă, Dumnezeului nostru,
Chantez à l’Éternel avec actions de grâces, psalmodiez sur la harpe à notre Dieu,
8 Care acoperă cerul cu nori, care pregătește ploaie pentru pământ, care face să crească iarbă pe munți.
Qui couvre de nuages les cieux, qui prépare la pluie pour la terre, qui fait germer l’herbe sur les montagnes;
9 Dă vitei mâncarea ei și corbilor tineri care strigă.
Qui donne la nourriture au bétail, [et] aux petits du corbeau qui crient.
10 El nu găsește plăcere în tăria calului, el nu are plăcere în picioarele unui om.
Il ne trouve pas son plaisir en la force du cheval, il ne se complaît pas aux jambes de l’homme.
11 DOMNUL își găsește plăcerea în cei ce se tem de el, în cei ce speră în mila lui.
Le plaisir de l’Éternel est en ceux qui le craignent, en ceux qui s’attendent à sa bonté.
12 Laudă pe DOMNUL, Ierusalime; laudă pe Dumnezeul tău, Sioane.
Jérusalem, célèbre l’Éternel! Sion, loue ton Dieu!
13 Căci el a întărit zăvoarele porților tale; el a binecuvântat pe copiii tăi în mijlocul tău.
Car il rend fortes les barres de tes portes; il bénit tes fils au milieu de toi;
14 El dă pace între granițele tale și te satură cu grăsimea grâului.
Il met la paix dans tes confins; il te rassasie de la moelle du froment;
15 El trimite porunca lui pe pământ, cuvântul lui aleargă foarte repede.
Il envoie ses oracles sur la terre: sa parole court avec vitesse.
16 El dă zăpadă ca lâna, el împrăștie bruma ca cenușa.
C’est lui qui donne la neige comme de la laine, qui répand la gelée blanche comme de la cendre;
17 El își aruncă gheața ca îmbucături, cine poate sta înaintea frigului său?
Il jette sa glace comme par morceaux: qui peut subsister devant son froid?
18 El trimite cuvântul său și le topește, el face ca vânturile sale să sufle și apele curg.
Il envoie sa parole et les fait fondre; il fait souffler son vent: les eaux coulent.
19 El arată cuvântul său lui Iacob, statutele sale și judecățile sale lui Israel.
Il annonce ses paroles à Jacob, ses statuts et ses ordonnances à Israël.
20 El nu s-a purtat astfel cu nicio națiune; iar judecățile sale, ei nu le-au cunoscut. Lăudați pe DOMNUL.
Il n’a fait ainsi à aucune nation; et ses ordonnances, elles ne les ont pas connues. Louez Jah!
