Psalmii 147
1 Lăudați pe DOMNUL, pentru că este bine a cânta laude Dumnezeului nostru, pentru că este plăcut; și lauda este cuvenită.
Praise ye Yah, For it is good, to make melody to our GOD, —For it is delightful, seemly is praise!
2 DOMNUL zidește Ierusalimul, adună pe proscrișii lui Israel.
Yahweh, is building Jerusalem, The outcasts of Israel, will he gather together.
3 El vindecă pe cei cu inima frântă și le leagă rănile.
He is healing the broken in heart, —and binding up their hurts.
4 El socotește numărul stelelor, el le cheamă pe toate pe numele lor.
Counting the number of the stars, To all of them—names, he giveth.
5 Mare este Domnul nostru și mare în putere, înțelegerea lui este infinită.
Great is our Lord, and of abounding strength, And, his knowledge, cannot be expressed.
6 DOMNUL înalță pe cei umili, el aruncă pe cei stricați la pământ.
Yahweh, relieveth the humbled! casting the lawless down to the earth.
7 Cântați DOMNULUI cu mulțumire; cântați laudă pe harpă, Dumnezeului nostru,
Respond to Yahweh with thanksgiving, Make melody to our God with the lyre.
8 Care acoperă cerul cu nori, care pregătește ploaie pentru pământ, care face să crească iarbă pe munți.
Who covereth the heavens with clouds, preparing rain for the earth, who causeth the mountains to sprout grass:
9 Dă vitei mâncarea ei și corbilor tineri care strigă.
Giving, to the beast, its food, to the young ravens, when they cry.
10 El nu găsește plăcere în tăria calului, el nu are plăcere în picioarele unui om.
Not in the strength of the horse, doth he delight, Not in the legs of a man, hath he pleasure:
11 DOMNUL își găsește plăcerea în cei ce se tem de el, în cei ce speră în mila lui.
Yahweh, hath pleasure, in them who revere him, in them who wait for his lovingkindness.
12 Laudă pe DOMNUL, Ierusalime; laudă pe Dumnezeul tău, Sioane.
Laud thou, O Jerusalem, Yahweh, Praise thy God, O Zion:
13 Căci el a întărit zăvoarele porților tale; el a binecuvântat pe copiii tăi în mijlocul tău.
For he hath strengthened the bars of thy gates, He hath blessed thy children in thy midst:
14 El dă pace între granițele tale și te satură cu grăsimea grâului.
Who maketh thy boundaries to be peace, With the marrow of wheat, doth he satisfy thee:
15 El trimite porunca lui pe pământ, cuvântul lui aleargă foarte repede.
Who sendeth his utterance to the earth, How swiftly, runneth his word!
16 El dă zăpadă ca lâna, el împrăștie bruma ca cenușa.
Who giveth snow like wool, Hoar-frost—like ashes, he scattereth:
17 El își aruncă gheața ca îmbucături, cine poate sta înaintea frigului său?
Casting forth his ice like crumbs, Before his cold, who can stand?
18 El trimite cuvântul său și le topește, el face ca vânturile sale să sufle și apele curg.
He sendeth forth his word and melteth them, He causeth his wind to blow, the waters, stream along:
19 El arată cuvântul său lui Iacob, statutele sale și judecățile sale lui Israel.
Declaring his word unto Jacob, His statutes and his regulations, unto Israel.
20 El nu s-a purtat astfel cu nicio națiune; iar judecățile sale, ei nu le-au cunoscut. Lăudați pe DOMNUL.
He hath not dealt so with any nation, and, his regulations, he maketh not known to them. Praise ye Yah!
