Psalmii 147
1 Lăudați pe DOMNUL, pentru că este bine a cânta laude Dumnezeului nostru, pentru că este plăcut; și lauda este cuvenită.
Hallelujah; for it is good to sing praises unto our God; for it is comely; [him] becometh praise.
2 DOMNUL zidește Ierusalimul, adună pe proscrișii lui Israel.
The Lord buildeth up Jerusalem: the outcasts of Israel will he gather together;
3 El vindecă pe cei cu inima frântă și le leagă rănile.
He that healeth the broken-hearted, and bindeth up their hurts;
4 El socotește numărul stelelor, el le cheamă pe toate pe numele lor.
Who counteth the number of the stars; who calleth them all by [their] names.
5 Mare este Domnul nostru și mare în putere, înțelegerea lui este infinită.
Great is our Lord, and abundant in power: his understanding is immeasurable.
6 DOMNUL înalță pe cei umili, el aruncă pe cei stricați la pământ.
The Lord helpeth up the meek: he bringeth down the wicked to the ground.
7 Cântați DOMNULUI cu mulțumire; cântați laudă pe harpă, Dumnezeului nostru,
Lift up a song unto the Lord with thanksgiving; sing praises unto our God with the harp;
8 Care acoperă cerul cu nori, care pregătește ploaie pentru pământ, care face să crească iarbă pe munți.
Who covereth the heaven with clouds, who prepareth rain for the earth, who causeth grass to grow upon the mountains;
9 Dă vitei mâncarea ei și corbilor tineri care strigă.
Who giveth to the beast its food, to the young ravens which cry.
10 El nu găsește plăcere în tăria calului, el nu are plăcere în picioarele unui om.
Not in the strength of the horse hath he delight: nor in the [swiftness of the] legs of man taketh he pleasure.
11 DOMNUL își găsește plăcerea în cei ce se tem de el, în cei ce speră în mila lui.
The Lord taketh pleasure in those that fear him, that wait for his kindness.
12 Laudă pe DOMNUL, Ierusalime; laudă pe Dumnezeul tău, Sioane.
Glorify, O Jerusalem, the Lord: praise thy God, O Zion.
13 Căci el a întărit zăvoarele porților tale; el a binecuvântat pe copiii tăi în mijlocul tău.
For he hath strengthened the bars of thy gates; he hath blessed thy children in the midst of thee;
14 El dă pace între granițele tale și te satură cu grăsimea grâului.
He who bestoweth peace in thy borders, who satisfieth thee with the best of wheat;
15 El trimite porunca lui pe pământ, cuvântul lui aleargă foarte repede.
He who sendeth forth his decree unto the earth: how swiftly speedeth his word along!
16 El dă zăpadă ca lâna, el împrăștie bruma ca cenușa.
He who dispenseth snow like wool; who streweth about the hoarfrost like ashes;
17 El își aruncă gheața ca îmbucături, cine poate sta înaintea frigului său?
He who casteth down his ice like pieces: before his cold who can stand?
18 El trimite cuvântul său și le topește, el face ca vânturile sale să sufle și apele curg.
He sendeth out his word, and melteth them: he causeth his wind to blow, and waters run along.
19 El arată cuvântul său lui Iacob, statutele sale și judecățile sale lui Israel.
He declareth his word unto Jacob, his statutes and his ordinances unto Israel.
20 El nu s-a purtat astfel cu nicio națiune; iar judecățile sale, ei nu le-au cunoscut. Lăudați pe DOMNUL.
He hath not done so unto any nation: and [his] ordinances— these they know not. Hallelujah.
