Psalmii 147

1 Lăudați pe DOMNUL, pentru că este bine a cânta laude Dumnezeului nostru, pentru că este plăcut; și lauda este cuvenită.

Lover Herren! thi det er godt at synge vor Gud Psalmer; thi det er lifligt, Lovsang sømmer sig.

2 DOMNUL zidește Ierusalimul, adună pe proscrișii lui Israel.

Herren bygger Jerusalem, han samler de fordrevne af Israel.

3 El vindecă pe cei cu inima frântă și le leagă rănile.

Han helbreder dem, som have et sønderbrudt Hjerte, og forbinder deres Saar.

4 El socotește numărul stelelor, el le cheamă pe toate pe numele lor.

Han sætter Tal paa Stjernerne, han nævner dem alle sammen ved Navn.

5 Mare este Domnul nostru și mare în putere, înțelegerea lui este infinită.

Stor er vor Herre og vældig i Kraft, der er intet Maal paa hans Forstand.

6 DOMNUL înalță pe cei umili, el aruncă pe cei stricați la pământ.

Herren oprejser de sagtmodige; de ugudelige fornedrer han til Jorden.

7 Cântați DOMNULUI cu mulțumire; cântați laudă pe harpă, Dumnezeului nostru,

Svarer Herren med Taksigelse, synger vor Gud Psalmer til Harpe;

8 Care acoperă cerul cu nori, care pregătește ploaie pentru pământ, care face să crească iarbă pe munți.

ham, som bedækker Himmelen med Skyer, ham, som beskikker Regn paa Jorden, ham, som lader Græs gro paa Bjergene;

9 Dă vitei mâncarea ei și corbilor tineri care strigă.

ham, som giver Føde til Kvæget, til Ravnens Unger, som skrige.

10 El nu găsește plăcere în tăria calului, el nu are plăcere în picioarele unui om.

Hans Lyst er ikke Hestens Styrke; han har ikke Behag i Mandens raske Ben.

11 DOMNUL își găsește plăcerea în cei ce se tem de el, în cei ce speră în mila lui.

Behag har Herren til dem, som ham frygte, som haabe paa hans Miskundhed.

12 Laudă pe DOMNUL, Ierusalime; laudă pe Dumnezeul tău, Sioane.

O, Jerusalem! pris Herren; o, Zion! lov din Gud.

13 Căci el a întărit zăvoarele porților tale; el a binecuvântat pe copiii tăi în mijlocul tău.

Thi han har gjort dine Portes Stænger stærke, han har velsignet dine Børn i din Midte.

14 El dă pace între granițele tale și te satură cu grăsimea grâului.

Han beskikker Fred i dine Landemærker, han mætter dig med den bedste Hvede.

15 El trimite porunca lui pe pământ, cuvântul lui aleargă foarte repede.

Han sender sit Ord til Jorden, hans Beføling løber saare hastelig.

16 El dă zăpadă ca lâna, el împrăștie bruma ca cenușa.

Han lader Sne lægge sig som Uld, han udstrør Rimfrost som Aske.

17 El își aruncă gheața ca îmbucături, cine poate sta înaintea frigului său?

Han udkaster sin Is som Billinger; hvo kan staa for hans Kulde?

18 El trimite cuvântul său și le topește, el face ca vânturile sale să sufle și apele curg.

Han sender sit Ord og smelter den; han lader sit Vejr blæse, saa flyde Vandene hen.

19 El arată cuvântul său lui Iacob, statutele sale și judecățile sale lui Israel.

Han kundgør Jakob sine Ord, Israel sine Skikke og sine Love.

20 El nu s-a purtat astfel cu nicio națiune; iar judecățile sale, ei nu le-au cunoscut. Lăudați pe DOMNUL.

Saaledes har han ikke gjort ved noget andet Folk, og Lovene dem kende de ikke. Halleluja!