Psalmii 147
1 Lăudați pe DOMNUL, pentru că este bine a cânta laude Dumnezeului nostru, pentru că este plăcut; și lauda este cuvenită.
Chvalte Hospodina, nebo dobré jest zpívati žalmy Bohu našemu, nebo rozkošné jest, a ozdobná jest chvála.
2 DOMNUL zidește Ierusalimul, adună pe proscrișii lui Israel.
Stavitel Jeruzaléma Hospodin, rozptýlený lid Izraelský shromažďuje,
3 El vindecă pe cei cu inima frântă și le leagă rănile.
Kterýž uzdravuje skroušené srdcem, a uvazuje bolesti jejich,
4 El socotește numărul stelelor, el le cheamă pe toate pe numele lor.
Kterýž sčítá počet hvězd, a každé z nich ze jména povolává.
5 Mare este Domnul nostru și mare în putere, înțelegerea lui este infinită.
Velikýť jest Pán náš, a nesmírný v síle; rozumnosti jeho není počtu.
6 DOMNUL înalță pe cei umili, el aruncă pe cei stricați la pământ.
Pozdvihuje pokorných Hospodin, ale bezbožné snižuje až k zemi.
7 Cântați DOMNULUI cu mulțumire; cântați laudă pe harpă, Dumnezeului nostru,
Zpívejte Hospodinu s díkčiněním, zpívejte žalmy Bohu našemu na citaře,
8 Care acoperă cerul cu nori, care pregătește ploaie pentru pământ, care face să crească iarbă pe munți.
Kterýž zastírá nebesa hustými oblaky, nastrojuje zemi déšť, a vyvodí trávu na horách.
9 Dă vitei mâncarea ei și corbilor tineri care strigă.
Kterýž dává hovadům potravu jejich, i mladým krkavcům, kteříž volají k němu.
10 El nu găsește plăcere în tăria calului, el nu are plăcere în picioarele unui om.
Nemáť v síle koně zalíbení, aniž se kochá v lejtkách muže udatného.
11 DOMNUL își găsește plăcerea în cei ce se tem de el, în cei ce speră în mila lui.
Líbost má Hospodin v těch, kteříž se ho bojí, a kteříž doufají v milosrdenství jeho.
12 Laudă pe DOMNUL, Ierusalime; laudă pe Dumnezeul tău, Sioane.
Chval, Jeruzaléme, Hospodina, chval Boha svého, Sione.
13 Căci el a întărit zăvoarele porților tale; el a binecuvântat pe copiii tăi în mijlocul tău.
Nebo on utvrzuje závory bran tvých, požehnání udílí synům tvým u prostřed tebe.
14 El dă pace între granițele tale și te satură cu grăsimea grâului.
On působí v končinách tvých pokoj, a bělí pšeničnou nasycuje tě.
15 El trimite porunca lui pe pământ, cuvântul lui aleargă foarte repede.
On když vysílá na zemi rozkaz svůj, velmi rychle k vykonání běží slovo jeho.
16 El dă zăpadă ca lâna, el împrăștie bruma ca cenușa.
Onť dává sníh jako vlnu, jíním jako popelem posýpá.
17 El își aruncă gheața ca îmbucături, cine poate sta înaintea frigului său?
Hází ledem svým jako skyvami; před zimou jeho kdo ostojí?
18 El trimite cuvântul său și le topește, el face ca vânturile sale să sufle și apele curg.
Vysílaje slovo své, rozpouští je; hned jakž povane větrem svým, anť tekou vody.
19 El arată cuvântul său lui Iacob, statutele sale și judecățile sale lui Israel.
Zvěstuje slovo své Jákobovi, ustanovení svá a soudy své Izraelovi.
20 El nu s-a purtat astfel cu nicio națiune; iar judecățile sale, ei nu le-au cunoscut. Lăudați pe DOMNUL.
Neučinilť tak žádnému národu, a protož soudů jeho nepoznali. Halelujah.
