Psalmii 147
1 Lăudați pe DOMNUL, pentru că este bine a cânta laude Dumnezeului nostru, pentru că este plăcut; și lauda este cuvenită.
Aleluja! Hvalite Jahvu jer je dobar, pjevajte Bogu našem jer je sladak; svake hvale on je dostojan!
2 DOMNUL zidește Ierusalimul, adună pe proscrișii lui Israel.
Jahve gradi Jeruzalem, sabire raspršene Izraelce.
3 El vindecă pe cei cu inima frântă și le leagă rănile.
On liječi one koji su srca skršena i povija rane njihove.
4 El socotește numărul stelelor, el le cheamă pe toate pe numele lor.
On određuje broj zvijezda, svaku njezinim imenom naziva.
5 Mare este Domnul nostru și mare în putere, înțelegerea lui este infinită.
Velik je naš Gospodin i svesilan, nema mjere mudrosti njegovoj.
6 DOMNUL înalță pe cei umili, el aruncă pe cei stricați la pământ.
Jahve pridiže ponizne, zlotvore do zemlje snizuje.
7 Cântați DOMNULUI cu mulțumire; cântați laudă pe harpă, Dumnezeului nostru,
Pjevajte Jahvi pjesmu zahvalnu, svirajte na citari Bogu našem!
8 Care acoperă cerul cu nori, care pregătește ploaie pentru pământ, care face să crească iarbă pe munți.
Oblacima on prekriva nebesa i zemlji kišu sprema; daje da po bregovima raste trava i bilje na službu čovjeku.
9 Dă vitei mâncarea ei și corbilor tineri care strigă.
On stoci hranu daje i mladim gavranima kada grakću.
10 El nu găsește plăcere în tăria calului, el nu are plăcere în picioarele unui om.
Za konjsku snagu on ne mari nit' mu se mile bedra čovječja.
11 DOMNUL își găsește plăcerea în cei ce se tem de el, în cei ce speră în mila lui.
Mili su Jahvi oni koji se njega boje, koji se uzdaju u dobrotu njegovu.
12 Laudă pe DOMNUL, Ierusalime; laudă pe Dumnezeul tău, Sioane.
Slavi Jahvu, Jeruzaleme, hvali Boga svoga, Sione!
13 Căci el a întărit zăvoarele porților tale; el a binecuvântat pe copiii tăi în mijlocul tău.
On učvrsti zasune vrata tvojih, blagoslovi u tebi tvoje sinove.
14 El dă pace între granițele tale și te satură cu grăsimea grâului.
On dade mir granicama tvojim, pšenicom te hrani najboljom.
15 El trimite porunca lui pe pământ, cuvântul lui aleargă foarte repede.
Besjedu svoju šalje na zemlju, brzo trči riječ njegova.
16 El dă zăpadă ca lâna, el împrăștie bruma ca cenușa.
Kao vunu snijeg razbacuje, prosipa mraz poput pepela.
17 El își aruncă gheața ca îmbucături, cine poate sta înaintea frigului său?
On sipa grÓad kao zalogaje, voda mrzne od njegove studeni.
18 El trimite cuvântul său și le topește, el face ca vânturile sale să sufle și apele curg.
Riječ svoju pošalje i vode se tope; dunu vjetrom i vode otječu.
19 El arată cuvântul său lui Iacob, statutele sale și judecățile sale lui Israel.
Riječ svoju on objavi Jakovu, odluke svoje i zakone Izraelu.
20 El nu s-a purtat astfel cu nicio națiune; iar judecățile sale, ei nu le-au cunoscut. Lăudați pe DOMNUL.
Ne učini tako nijednom narodu: nijednom naredbe svoje ne objavi! Aleluja!
