< Psalmii 146 >
1 Lăudați pe DOMNUL. Laudă pe DOMNUL, suflete al meu.
Halleluja! Min sjel, lov Herren!
2 Cât timp trăiesc voi lăuda pe DOMNUL, voi cânta laude Dumnezeului meu cât voi fi.
Jeg vil love Herren så lenge jeg lever; jeg vil lovsynge min Gud så lenge jeg er til.
3 Nu vă puneți încrederea în prinți, nici în fiul omului, în care nu este ajutor.
Sett ikke eders lit til fyrster, til et menneskebarn, hos hvem det ikke er frelse!
4 Suflarea lui iese, el se întoarce în pământul lui; chiar în ziua aceea gândurile lui pier.
Farer hans ånd ut, så vender han tilbake til sin jord; på den samme dag er det forbi med hans tankes råd.
5 Ferice de cel ce are pe Dumnezeul lui Iacob ca ajutor al său, a cărui speranță este în DOMNUL Dumnezeul său;
Salig er den hvis hjelp er Jakobs Gud, hvis håp står til Herren, hans Gud,
6 Care a făcut cerul și pământul, marea și tot ce este în ea, care ține adevărul pentru totdeauna.
som gjorde himmel og jord, havet og alt hvad i dem er, som er trofast til evig tid,
7 Care face judecată pentru cei oprimați, care dă mâncare celor flămânzi. DOMNUL dezleagă prizonierii;
som hjelper de undertrykte til deres rett, som gir de hungrige brød. Herren løser de bundne,
8 DOMNUL deschide ochii orbilor, DOMNUL ridică pe cei încovoiați; DOMNUL iubește pe cei drepți;
Herren åpner de blindes øine, Herren opreiser de nedbøiede, Herren elsker de rettferdige,
9 DOMNUL păzește pe străini; el ușurează pe cel fără tată și pe văduvă, dar calea celor stricați o răstoarnă.
Herren bevarer de fremmede; farløse og enker holder han oppe, men de ugudeliges vei gjør han kroket.
10 DOMNUL va domni pentru totdeauna, chiar Dumnezeul tău, Sioane, din generație în generație. Lăudați pe DOMNUL.
Herren skal være konge evindelig, din Gud, Sion, fra slekt til slekt. Halleluja!