Psalmii 144
1 Un psalm al lui David. Binecuvântat fie DOMNUL, tăria mea, care îmi deprinde mâinile la război și degetele mele la luptă.
De David. Bendito sea Yahvé, mi piedra; Él adiestra mis manos para la pelea, mis dedos para la guerra;
2 Bunătatea mea și fortăreața mea; turnul meu înalt și eliberatorul meu; scutul meu și cel în care mă încred, care îmi supune poporul sub mine.
Él es mi alcázar y mi libertador, el broquel con que me cubro; Él es quien me somete los pueblos.
3 DOAMNE, ce este omul, ca să iei cunoștință de el! Sau fiul omului, ca să ții seama de el!
Yahvé ¿qué es el hombre para que de él te ocupes, el hijo de hombre para que pienses en él?
4 Omul este asemănător deșertăciunii, zilele lui sunt ca o umbră care trece.
El hombre es semejante al soplo del viento; sus días, como sombra que pasa.
5 DOAMNE pleacă-ți cerurile și coboară; atinge munții și vor fumega.
Oh Yahvé, inclina tus cielos y desciende; toca los montes y humearán.
6 Aruncă fulger și împrăștie-i, trage săgețile tale și nimicește-i.
Arroja tu rayo y dispérsalos, asesta tus flechas y desconciértalos.
7 Întinde-ți mâna din înălțime; scapă-mă și eliberează-mă din ape mari, din mâna copiilor străini,
Extiende tu mano desde lo alto y arrebátame sálvame de las muchas aguas, del poder de gente extranjera,
8 A căror gură vorbește deșertăciune și dreapta lor este o dreaptă a falsității.
que con la boca habla mentiras, y con la diestra jura en falso.
9 Dumnezeule, eu îți voi cânta o cântare nouă, pe psalterion și pe un instrument cu zece coarde îți voi cânta laude.
Quiero cantarte, oh Dios, un cántico nuevo, con el salterio de diez cuerdas te cantaré:
10 El dă salvare împăraților, el eliberează pe David, servitorul său, de sabia care rănește.
“El que da la victoria a los reyes, que salvó a David, su siervo, de la fatal espada,
11 Scapă-mă și eliberează-mă din mâna copiilor străini, a căror gură vorbește deșertăciune și dreapta lor este o dreaptă a falsității;
me ha salvado y me ha librado de la mano de gente extranjera, que con la boca habla mentiras y con la diestra jura en falso.
12 Pentru ca fiii noștri să fie ca plante ce cresc în tinerețea lor; fiicele noastre să fie ca pietre unghiulare, lustruite în asemănarea unui palat;
Nuestros hijos son como plantas que crecen en la flor de su edad; nuestras hijas, como columnas de ángulo, talladas para adorno de un palacio.
13 Ca grânarele noastre să fie pline, dând tot felul de provizii; ca oile noastre să nască mii și zeci de mii în străzile noastre;
Nuestros graneros están llenos, rebosantes de toda clase de frutos. Nuestras ovejas, mil veces fecundas, se multiplican a miríadas en nuestros campos;
14 Ca boii noștri să fie tari să muncească; să nu fie nicio ruptură, nicio ieșire; ca să nu fie plângere în străzile noastre.
nuestros bueyes son robustos. No hay brechas ni salidas en nuestros muros ni llanto en nuestras plazas.”
15 Ferice de acel popor, care este astfel; da, ferice de acel popor, al cărui Dumnezeu este DOMNUL.
Dichoso el pueblo que tanto tiene; dichoso el pueblo cuyo Dios es Yahvé.
