Psalmii 144
1 Un psalm al lui David. Binecuvântat fie DOMNUL, tăria mea, care îmi deprinde mâinile la război și degetele mele la luptă.
Благословен Господ, град мој, који учи руке моје боју, прсте моје рату,
2 Bunătatea mea și fortăreața mea; turnul meu înalt și eliberatorul meu; scutul meu și cel în care mă încred, care îmi supune poporul sub mine.
Добротвор мој и ограда моја, уточиште моје и Избавитељ мој, Штит мој, Онај у кога се уздам, који ми покорава народ мој.
3 DOAMNE, ce este omul, ca să iei cunoștință de el! Sau fiul omului, ca să ții seama de el!
Господе! Шта је човек, те знаш за њ, и син смртнога, те га пазиш?
4 Omul este asemănător deșertăciunii, zilele lui sunt ca o umbră care trece.
Човек је као ништа; дани су његови као сен, који пролази.
5 DOAMNE pleacă-ți cerurile și coboară; atinge munții și vor fumega.
Господе! Савиј небеса своја, и сиђи; дотакни се гора, и задимиће се.
6 Aruncă fulger și împrăștie-i, trage săgețile tale și nimicește-i.
Севни муњом, и разагнај их; пусти стреле своје, и распи их.
7 Întinde-ți mâna din înălțime; scapă-mă și eliberează-mă din ape mari, din mâna copiilor străini,
Пружи руку своју с висине, избави ме и извади ме из воде велике, из руку туђинаца,
8 A căror gură vorbește deșertăciune și dreapta lor este o dreaptă a falsității.
Којих уста говоре ништавне ствари, и којих је десница десница лажна.
9 Dumnezeule, eu îți voi cânta o cântare nouă, pe psalterion și pe un instrument cu zece coarde îți voi cânta laude.
Боже! Песму нову певаћу Ти, у псалтир од десет жица удараћу Теби,
10 El dă salvare împăraților, el eliberează pe David, servitorul său, de sabia care rănește.
Који дајеш спасење царевима, и Давида слугу свог избављаш од љутог мача.
11 Scapă-mă și eliberează-mă din mâna copiilor străini, a căror gură vorbește deșertăciune și dreapta lor este o dreaptă a falsității;
Избави ме и отми ме из руке туђинаца, којих уста говоре ништавне ствари, и којих је десница десница лажна.
12 Pentru ca fiii noștri să fie ca plante ce cresc în tinerețea lor; fiicele noastre să fie ca pietre unghiulare, lustruite în asemănarea unui palat;
Синови наши нека буду као биље, које весело одрасте у младости; кћери наше као ступови прекрасно израђени у двору;
13 Ca grânarele noastre să fie pline, dând tot felul de provizii; ca oile noastre să nască mii și zeci de mii în străzile noastre;
Житнице наше пуне, обилне сваким житом; овце наше нек се множе на хиљаде и на сто хиљада по становима нашим.
14 Ca boii noștri să fie tari să muncească; să nu fie nicio ruptură, nicio ieșire; ca să nu fie plângere în străzile noastre.
Волови наши нека буду товни; нека не буду нападања, ни бежања, ни тужњаве по улицама нашим.
15 Ferice de acel popor, care este astfel; da, ferice de acel popor, al cărui Dumnezeu este DOMNUL.
Благо народу, у ког је све овако! Благо народу, у ког је Господ Бог!
