Psalmii 144

1 Un psalm al lui David. Binecuvântat fie DOMNUL, tăria mea, care îmi deprinde mâinile la război și degetele mele la luptă.

Blagosloven Gospod, grad moj, koji uèi ruke moje boju, prste moje ratu,

2 Bunătatea mea și fortăreața mea; turnul meu înalt și eliberatorul meu; scutul meu și cel în care mă încred, care îmi supune poporul sub mine.

Dobrotvor moj i ograda moja, utoèište moje i izbavitelj moj, štit moj, onaj, u koga se uzdam, koji mi pokorava narod moj.

3 DOAMNE, ce este omul, ca să iei cunoștință de el! Sau fiul omului, ca să ții seama de el!

Gospode! šta je èovjek, te znaš za nj, i sin smrtnoga, te ga paziš?

4 Omul este asemănător deșertăciunii, zilele lui sunt ca o umbră care trece.

Èovjek je kao ništa; dani su njegovi kao sjen, koji prolazi.

5 DOAMNE pleacă-ți cerurile și coboară; atinge munții și vor fumega.

Gospode! savij nebesa svoja, i siði; dotakni se gora, i zadimiæe se.

6 Aruncă fulger și împrăștie-i, trage săgețile tale și nimicește-i.

Sijevni munjom, i razagnaj ih; pusti strijele svoje, i raspi ih.

7 Întinde-ți mâna din înălțime; scapă-mă și eliberează-mă din ape mari, din mâna copiilor străini,

Pruži ruku svoju s visine, izbavi me i izvadi me iz vode velike, iz ruku tuðinaca,

8 A căror gură vorbește deșertăciune și dreapta lor este o dreaptă a falsității.

Kojih usta govore ništave stvari, i kojih je desnica desnica lažna.

9 Dumnezeule, eu îți voi cânta o cântare nouă, pe psalterion și pe un instrument cu zece coarde îți voi cânta laude.

Bože! pjesmu novu pjevaæu ti, u psaltir od deset žica udaraæu tebi,

10 El dă salvare împăraților, el eliberează pe David, servitorul său, de sabia care rănește.

Koji daješ spasenje carevima, i Davida slugu svojega izbavljaš od ljutoga maèa.

11 Scapă-mă și eliberează-mă din mâna copiilor străini, a căror gură vorbește deșertăciune și dreapta lor este o dreaptă a falsității;

Izbavi me i otmi me iz ruke tuðinaca, kojih usta govore ništave stvari, i kojih je desnica desnica lažna.

12 Pentru ca fiii noștri să fie ca plante ce cresc în tinerețea lor; fiicele noastre să fie ca pietre unghiulare, lustruite în asemănarea unui palat;

Sinovi naši neka budu kao bilje, koje veselo odraste u mladosti; kæeri naše kao stupovi prekrasno izraðeni u dvoru;

13 Ca grânarele noastre să fie pline, dând tot felul de provizii; ca oile noastre să nască mii și zeci de mii în străzile noastre;

Žitnice naše pune, obilne svakim žitom; ovce naše nek se množe na tisuæe i na sto tisuæa po stanovima našim.

14 Ca boii noștri să fie tari să muncească; să nu fie nicio ruptură, nicio ieșire; ca să nu fie plângere în străzile noastre.

Volovi naši neka budu tovni; neka ne bude napadanja, ni bježanja, ni tužnjave po ulicama našim.

15 Ferice de acel popor, care este astfel; da, ferice de acel popor, al cărui Dumnezeu este DOMNUL.

Blago narodu, u kojega je sve ovako! Blago narodu, u kojega je Gospod Bog!