Psalmii 144
1 Un psalm al lui David. Binecuvântat fie DOMNUL, tăria mea, care îmi deprinde mâinile la război și degetele mele la luptă.
Davidov. Blagoslovljen Jahve, hridina moja: ruke mi uči boju a prste ratu.
2 Bunătatea mea și fortăreața mea; turnul meu înalt și eliberatorul meu; scutul meu și cel în care mă încred, care îmi supune poporul sub mine.
On je ljubav moja i tvrđava moja, zaštita moja, izbavitelj moj, štit moj za koji se sklanjam; on mi narode stavlja pod noge!
3 DOAMNE, ce este omul, ca să iei cunoștință de el! Sau fiul omului, ca să ții seama de el!
Što je čovjek, o Jahve, da ga poznaješ, što li čedo ljudsko da ga se spominješ?
4 Omul este asemănător deșertăciunii, zilele lui sunt ca o umbră care trece.
Poput daška je čovjek, dani njegovi kao sjena nestaju.
5 DOAMNE pleacă-ți cerurile și coboară; atinge munții și vor fumega.
Jahve, nagni svoja nebesa i siđi, takni bregove: i zadimit će se!
6 Aruncă fulger și împrăștie-i, trage săgețile tale și nimicește-i.
Sijevni munjom i rasprši dušmane, odapni strijele i rasprši ih!
7 Întinde-ți mâna din înălțime; scapă-mă și eliberează-mă din ape mari, din mâna copiilor străini,
Ruku pruži iz visina, istrgni me i spasi iz voda beskrajnih, iz šaka sinova tuđinskih:
8 A căror gură vorbește deșertăciune și dreapta lor este o dreaptă a falsității.
laži govore usta njihova, a desnica krivo priseže.
9 Dumnezeule, eu îți voi cânta o cântare nouă, pe psalterion și pe un instrument cu zece coarde îți voi cânta laude.
Pjevat ću ti, Bože, pjesmu novu, na harfi od deset žica svirat ću.
10 El dă salvare împăraților, el eliberează pe David, servitorul său, de sabia care rănește.
Ti daješ pobjedu kraljevima, koji si spasio Davida, slugu svojega. Od pogubna mača
11 Scapă-mă și eliberează-mă din mâna copiilor străini, a căror gură vorbește deșertăciune și dreapta lor este o dreaptă a falsității;
spasi mene, oslobodi me iz ruke tuđinske; laži govore usta njihova, a desnica krivo priseže.
12 Pentru ca fiii noștri să fie ca plante ce cresc în tinerețea lor; fiicele noastre să fie ca pietre unghiulare, lustruite în asemănarea unui palat;
Daj da nam sinovi budu kao biljke što rastu od mladosti svoje; a kćeri naše kao stupovi ugaoni, krasne poput hramskog stupovlja;
13 Ca grânarele noastre să fie pline, dând tot felul de provizii; ca oile noastre să nască mii și zeci de mii în străzile noastre;
da nam žitnice budu pune svakog obilja, s plodovima svakojakim u izobilju;
14 Ca boii noștri să fie tari să muncească; să nu fie nicio ruptură, nicio ieșire; ca să nu fie plângere în străzile noastre.
ovce naše plodile se na tisuće, plodile se beskrajno na našim poljima; stoka naša neka bude tovna! U zidinama nam ne bilo proboja ni ropstva ni plača na ulicama našim!
15 Ferice de acel popor, care este astfel; da, ferice de acel popor, al cărui Dumnezeu este DOMNUL.
Blago narodu kojem je tako, blago narodu kojem je Jahve Bog!
