Psalmii 142

1 Maschil al lui David; când era în peșteră: o rugăciune. Cu vocea mea am strigat către DOMNUL; cu vocea mea mi-am făcut cererea către DOMNUL.

Intellectus David, cum esset in spelunca, oratio. [Voce mea ad Dominum clamavi, voce mea ad Dominum deprecatus sum.

2 Mi-am vărsat plângerea înaintea lui; am arătat înaintea lui tulburarea mea.

Effundo in conspectu ejus orationem meam, et tribulationem meam ante ipsum pronuntio:

3 Când duhul meu a fost copleșit înăuntrul meu, atunci ai cunoscut cărarea mea. În calea pe care am umblat, ei au pus pe ascuns o capcană pentru mine.

in deficiendo ex me spiritum meum, et tu cognovisti semitas meas. In via hac qua ambulabam absconderunt laqueum mihi.

4 M-am uitat la dreapta mea și am privit, dar nu a fost niciun om care să mă cunoască, mi-a lipsit locul de scăpare; nimeni nu s-a îngrijit de sufletul meu.

Considerabam ad dexteram, et videbam, et non erat qui cognosceret me: periit fuga a me, et non est qui requirat animam meam.

5 Am strigat către tine, DOAMNE, am spus: Tu ești locul meu de scăpare și partea mea în țara celor vii.

Clamavi ad te, Domine; dixi: Tu es spes mea, portio mea in terra viventium.

6 Dă atenție strigătului meu, pentru că am fost foarte înjosit, eliberează-mă de persecutorii mei, căci sunt mai puternici decât mine.

Intende ad deprecationem meam, quia humiliatus sum nimis. Libera me a persequentibus me, quia confortati sunt super me.

7 Scoate sufletul meu din închisoare, ca să laud numele tău, cei drepți mă vor înconjura, căci îmi vei face mult bine.

Educ de custodia animam meam ad confitendum nomini tuo; me exspectant justi donec retribuas mihi.]