Psalmii 142

1 Maschil al lui David; când era în peșteră: o rugăciune. Cu vocea mea am strigat către DOMNUL; cu vocea mea mi-am făcut cererea către DOMNUL.

The understanding of David. A prayer, when he was in the cave. With my voice, I cried out to the Lord. With my voice, I made supplication to the Lord.

2 Mi-am vărsat plângerea înaintea lui; am arătat înaintea lui tulburarea mea.

In his sight, I pour out my prayer, and before him, I declare my tribulation.

3 Când duhul meu a fost copleșit înăuntrul meu, atunci ai cunoscut cărarea mea. În calea pe care am umblat, ei au pus pe ascuns o capcană pentru mine.

Though my spirit may become faint within me, even then, you have known my paths. Along this way, which I have been walking, they have hidden a snare for me.

4 M-am uitat la dreapta mea și am privit, dar nu a fost niciun om care să mă cunoască, mi-a lipsit locul de scăpare; nimeni nu s-a îngrijit de sufletul meu.

I considered toward the right, and I looked, but there was no one who would know me. Flight has perished before me, and there is no one who has concern for my soul.

5 Am strigat către tine, DOAMNE, am spus: Tu ești locul meu de scăpare și partea mea în țara celor vii.

I cried out to you, O Lord. I said: You are my hope, my portion in the land of the living.

6 Dă atenție strigătului meu, pentru că am fost foarte înjosit, eliberează-mă de persecutorii mei, căci sunt mai puternici decât mine.

Attend to my supplication. For I have been humbled exceedingly. Free me from my persecutors, for they have been fortified against me.

7 Scoate sufletul meu din închisoare, ca să laud numele tău, cei drepți mă vor înconjura, căci îmi vei face mult bine.

Lead my soul out of confinement in order to confess your name. The just are waiting for me, until you repay me.