Psalmii 139
1 Mai marelui muzician, un psalm al lui David. DOAMNE, tu m-ai cercetat și m-ai cunoscut.
Для дириґента хору. Псалом Давидів.
2 Tu știi când mă așez și când mă ridic, de departe îmi pricepi gândul.
Ти знаєш сиді́ння моє та встава́ння моє, думку мою розумієш здале́ка.
3 Îmi cercetezi cărarea și culcarea și cunoști toate căile mele.
Доро́гу мою та лежа́ння моє виміря́єш, і Ти всі путі́ мої знаєш, —
4 Căci încă nu este cuvânt pe limba mea, dar, iată, DOAMNE, tu îl cunoști în întregime.
бо ще сло́ва нема на моїм язиці́, а вже, Господи, знаєш те все!
5 Tu m-ai înconjurat pe dinapoi și pe dinainte și ți-ai pus mâna peste mine.
Оточи́в Ти мене ззаду й спере́ду, і руку Свою надо мною поклав.
6 O astfel de cunoaștere este prea minunată pentru mine; este înaltă, nu pot ajunge până la ea.
Дивне знання́ над моє розумі́ння, високе воно, — я його не подола́ю!
7 Unde să mă duc de la duhul tău? Sau unde să fug de la prezența ta?
Куди я від Духа Твого піду́, і куди я втечу́ від Твого лиця?
Якщо я на небо зійду́, — то Ти там, або постелю́ся в шео́лі — ось Ти! (Sheol h7585)
9 Dacă iau aripile zorilor să locuiesc la marginile cele mai îndepărtate ale mării,
Понесу́ся на кри́лах зірни́ці, спочи́ну я на кінці моря,
10 Chiar și acolo mâna ta mă va conduce și dreapta ta mă va susține.
— то рука Твоя й там попрова́дить мене, і мене буде трима́ти прави́ця Твоя!
11 Dacă spun: Negreșit întunericul mă va acoperi, atunci noaptea va fi lumină în jurul meu.
Коли б я сказав: „Тільки те́мрява вкриє мене, і ніч — світло для мене“,
12 Da, întunericul nu se ascunde de tine; și noaptea strălucește ca ziua; întunericul și lumina sunt amândouă la fel pentru tine.
то мене не закриє від Тебе і те́мрява, і ніч буде світити, як день, і темно́та — як світло!
13 Fiindcă mi-ai întocmit rărunchii; tu m-ai acoperit în pântecele mamei mele.
Бо Ти вчинив нирки мої, Ти ви́ткав мене в утро́бі матері моєї, —
14 Te voi lăuda, pentru că m-ai făcut în mod înfricoșător și admirabil; minunate sunt lucrările tale; și sufletul meu o știe foarte bine.
Прославляю Тебе, що я дивно утво́рений! Дивні діла́ Твої, і душа моя відає ве́льми про це!
15 Oasele mele nu au fost ascunse de tine, când am fost făcut în tăinicie și țesut ca o broderie în părțile cele mai de jos ale pământului.
І кості мої не сховались від Тебе, бо я вчи́нений був в укритті́, я ви́тканий був у глиби́нах землі!
16 Ochii tăi m-au văzut când nu eram decât un făt neformat; și în cartea ta au fost scrise toate membrele mele, care continuu au fost modelate, când încă niciunul dintre ele nu era.
Мого за́родка бачили очі Твої, і до книги Твоєї записані всі мої члени та дні, що в них були вчи́нені, коли жодного з них не було́...
17 Cât de prețioase îmi sunt gândurile tale, Dumnezeule! Cât de mare este numărul lor!
Які дорогі́ мені стали думки́ Твої, Боже, як побі́льшилося їх число, -
18 Dacă le-aș număra, ele sunt mai multe la număr decât nisipul; când mă trezesc, sunt tot cu tine.
перелі́чую їх, — численні́ші вони від піску́! Як пробу́джуюся, — то я ще з Тобою.
19 Da, vei ucide pe cel stricat, Dumnezeule; de aceea plecați de la mine, oamenilor sângeroși.
Якби, Боже, врази́в Ти безбожника, а ви, кровожерці, відступітесь від мене!
20 Pentru că ei vorbesc stricat împotriva ta și dușmanii tăi iau numele tău în deșert.
Вони називають підсту́пно Тебе, Твої вороги на марно́ту пускаються!
21 Nu îi urăsc eu, DOAMNE, pe cei ce te urăsc? Și nu mă mâhnesc pe cei ce se ridică împotriva ta?
Отож, ненави́джу Твоїх ненави́сників, Господи, і Твоїх заколо́тників бри́джусь:
22 Îi urăsc cu o ură desăvârșită, îi socotesc dușmanii mei.
повною не́навистю я нена́виджу їх, вони стали мені ворогами!
23 Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima; încearcă-mă și cunoaște-mi gândurile;
Ви́пробуй, Боже, мене, — і пізнай моє серце, досліди́ Ти мене, — і пізнай мої за́думи,
24 Și vezi dacă este vreo cale stricată în mine și condu-mă pe calea veșnică.
і побач, чи не йду я дорогою злою, і на вічну дорогу мене попрова́дь!
