< Psalmii 139 >

1 Mai marelui muzician, un psalm al lui David. DOAMNE, tu m-ai cercetat și m-ai cunoscut.
En Psalm Davids, till att föresjunga. Herre, du utransakar mig, och känner mig.
2 Tu știi când mă așez și când mă ridic, de departe îmi pricepi gândul.
Ehvad jag sitter eller uppstår, vetst du det; du förstår mina tankar fjerran.
3 Îmi cercetezi cărarea și culcarea și cunoști toate căile mele.
Ehvad jag går, eller ligger, så äst du omkring mig, och ser alla mina vägar.
4 Căci încă nu este cuvânt pe limba mea, dar, iată, DOAMNE, tu îl cunoști în întregime.
Ty si, det är intet ord på mine tungo, det du, Herre, icke allt vetst.
5 Tu m-ai înconjurat pe dinapoi și pe dinainte și ți-ai pus mâna peste mine.
Du skaffar hvad jag både förr och efter gör, och håller dina hand öfver mig.
6 O astfel de cunoaștere este prea minunată pentru mine; este înaltă, nu pot ajunge până la ea.
Sådana kunskap är mig för underlig, och för hög; jag kan icke begripat.
7 Unde să mă duc de la duhul tău? Sau unde să fug de la prezența ta?
Hvart skall jag gå för dinom anda? Och hvart skall jag fly för ditt ansigte?
8 Dacă mă urc în cer, tu ești acolo; dacă îmi fac patul în iad, iată, tu ești acolo. (Sheol h7585)
Fore jag upp i himmelen, så äst du der. Bäddade jag åt mig i helvete, si, så äst du ock der. (Sheol h7585)
9 Dacă iau aripile zorilor să locuiesc la marginile cele mai îndepărtate ale mării,
Toge jag morgonrodnans vingar, och blefve ytterst i hafvet,
10 Chiar și acolo mâna ta mă va conduce și dreapta ta mă va susține.
Så skulle dock din hand der föra mig, och din högra hand hålla mig.
11 Dacă spun: Negreșit întunericul mă va acoperi, atunci noaptea va fi lumină în jurul meu.
Om jag sade: Mörker må betäcka mig, så måste natten ock vara ljus omkring mig.
12 Da, întunericul nu se ascunde de tine; și noaptea strălucește ca ziua; întunericul și lumina sunt amândouă la fel pentru tine.
Ty ock mörkret är icke mörkt när dig, och natten lyser såsom dagen; mörkret är såsom ljuset.
13 Fiindcă mi-ai întocmit rărunchii; tu m-ai acoperit în pântecele mamei mele.
Du hafver mina njurar i dine magt; du vast öfver mig i moderlifvet.
14 Te voi lăuda, pentru că m-ai făcut în mod înfricoșător și admirabil; minunate sunt lucrările tale; și sufletul meu o știe foarte bine.
Jag tackar dig derföre, att jag underliga gjord är. Underlig äro din verk, och det besinnar min själ väl.
15 Oasele mele nu au fost ascunse de tine, când am fost făcut în tăinicie și țesut ca o broderie în părțile cele mai de jos ale pământului.
Mine ben voro dig intet fördolde, då jag uti det hemliga gjord var; då jag skapad vardt nedre i jordene.
16 Ochii tăi m-au văzut când nu eram decât un făt neformat; și în cartea ta au fost scrise toate membrele mele, care continuu au fost modelate, când încă niciunul dintre ele nu era.
Din ögon sågo mig, då jag ännu oberedd var; och alla dagar voro uti dine bok skrefne, de ännu varda skulle, och ingen af dem kommen var.
17 Cât de prețioase îmi sunt gândurile tale, Dumnezeule! Cât de mare este numărul lor!
Men huru kostelige äro för mig, Gud, dina tankar! O! huru stort är deras tal!
18 Dacă le-aș număra, ele sunt mai multe la număr decât nisipul; când mă trezesc, sunt tot cu tine.
Skulle jag räkna dem, så vorde de flere än sanden. När jag uppvaknar, är jag ändå när dig.
19 Da, vei ucide pe cel stricat, Dumnezeule; de aceea plecați de la mine, oamenilor sângeroși.
Ack! Gud, att du dråpe de ogudaktiga, och de blodgirige ifrå mig vika måste.
20 Pentru că ei vorbesc stricat împotriva ta și dușmanii tăi iau numele tău în deșert.
Ty de tala om dig försmädeliga, och dine ovänner upphäfva sig utan sak.
21 Nu îi urăsc eu, DOAMNE, pe cei ce te urăsc? Și nu mă mâhnesc pe cei ce se ridică împotriva ta?
Jag hatar ju, Herre, de som dig hata, och mig förtryter om dem, att de sig emot dig sätta.
22 Îi urăsc cu o ură desăvârșită, îi socotesc dușmanii mei.
Jag hatar dem med rätt allvar; derföre äro de mig hätske.
23 Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima; încearcă-mă și cunoaște-mi gândurile;
Utransaka mig, Gud, och få veta mitt hjerta. Bepröfva mig, och förnim, huru jag menar det;
24 Și vezi dacă este vreo cale stricată în mine și condu-mă pe calea veșnică.
Och se till, om jag på enom ondom väg är, och led mig på den eviga vägen.

< Psalmii 139 >