Psalmii 139
1 Mai marelui muzician, un psalm al lui David. DOAMNE, tu m-ai cercetat și m-ai cunoscut.
Господе! Ти ме кушаш и знаш.
2 Tu știi când mă așez și când mă ridic, de departe îmi pricepi gândul.
Ти знаш кад седам и кад устанем; Ти знаш помисли моје издалека;
3 Îmi cercetezi cărarea și culcarea și cunoști toate căile mele.
Кад ходим и кад се одмарам, Ти си око мене, и све путеве моје видиш.
4 Căci încă nu este cuvânt pe limba mea, dar, iată, DOAMNE, tu îl cunoști în întregime.
Још нема речи на језику мом, а Ти, Господе, гле, већ све знаш.
5 Tu m-ai înconjurat pe dinapoi și pe dinainte și ți-ai pus mâna peste mine.
Састраг и спред Ти си ме заклонио, и ставио на ме руку своју.
6 O astfel de cunoaștere este prea minunată pentru mine; este înaltă, nu pot ajunge până la ea.
Чудно је за ме знање Твоје, високо, не могу да га докучим.
7 Unde să mă duc de la duhul tău? Sau unde să fug de la prezența ta?
Куда бих отишао од духа Твог, и од лица Твог куда бих побегао?
Да изађем на небо, Ти си онде. Да сиђем у пакао, онде си. (Sheol h7585)
9 Dacă iau aripile zorilor să locuiesc la marginile cele mai îndepărtate ale mării,
Да се дигнем на крилима од зоре, и преселим се на крај мора:
10 Chiar și acolo mâna ta mă va conduce și dreapta ta mă va susține.
И онде ће ме рука Твоја водити, и држати ме десница Твоја.
11 Dacă spun: Negreșit întunericul mă va acoperi, atunci noaptea va fi lumină în jurul meu.
Да кажем: Да ако ме мрак сакрије; али је и ноћ као видело око мене.
12 Da, întunericul nu se ascunde de tine; și noaptea strălucește ca ziua; întunericul și lumina sunt amândouă la fel pentru tine.
Ни мрак неће замрачити од Тебе, и ноћ је светла као дан: мрак је као видело.
13 Fiindcă mi-ai întocmit rărunchii; tu m-ai acoperit în pântecele mamei mele.
Јер си Ти створио шта је у мени, саставио си ме у утроби матере моје.
14 Te voi lăuda, pentru că m-ai făcut în mod înfricoșător și admirabil; minunate sunt lucrările tale; și sufletul meu o știe foarte bine.
Хвалим Те, што сам дивно саздан. Дивна су дела Твоја, и душа моја то зна добро.
15 Oasele mele nu au fost ascunse de tine, când am fost făcut în tăinicie și țesut ca o broderie în părțile cele mai de jos ale pământului.
Ниједна се кост моја није сакрила од Тебе, ако и јесам саздан тајно, откан у дубини земаљској.
16 Ochii tăi m-au văzut când nu eram decât un făt neformat; și în cartea ta au fost scrise toate membrele mele, care continuu au fost modelate, când încă niciunul dintre ele nu era.
Заметак мој видеше очи Твоје, у књизи је Твојој све то записано, и дани забележени, кад их још није било ниједног.
17 Cât de prețioase îmi sunt gândurile tale, Dumnezeule! Cât de mare este numărul lor!
Како су ми недокучиве помисли Твоје, Боже! Како им је велик број!
18 Dacă le-aș număra, ele sunt mai multe la număr decât nisipul; când mă trezesc, sunt tot cu tine.
Да их бројим, више их је него песка. Кад се пробудим, још сам с Тобом.
19 Da, vei ucide pe cel stricat, Dumnezeule; de aceea plecați de la mine, oamenilor sângeroși.
Да хоћеш, Боже, убити безбожника! Крвопије, идите од мене.
20 Pentru că ei vorbesc stricat împotriva ta și dușmanii tăi iau numele tău în deșert.
Они говоре ружно на Тебе; узимају име Твоје узалуд непријатељи Твоји.
21 Nu îi urăsc eu, DOAMNE, pe cei ce te urăsc? Și nu mă mâhnesc pe cei ce se ridică împotriva ta?
Зар да не мрзим на оне, који на Те мрзе, Господе, и да се не гадим на оне који устају на Тебе?
22 Îi urăsc cu o ură desăvârșită, îi socotesc dușmanii mei.
Пуном мрзошћу мрзим на њих; непријатељи су ми.
23 Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima; încearcă-mă și cunoaște-mi gândurile;
Окушај ме, Боже, и познај срце моје, испитај ме, и познај помисли моје.
24 Și vezi dacă este vreo cale stricată în mine și condu-mă pe calea veșnică.
И види јесам ли на злом путу, и води ме на пут вечни.
