Psalmii 139
1 Mai marelui muzician, un psalm al lui David. DOAMNE, tu m-ai cercetat și m-ai cunoscut.
Senhor, tu me sondaste, e me conheces.
2 Tu știi când mă așez și când mă ridic, de departe îmi pricepi gândul.
Tu sabes o meu assentar e o meu levantar: de longe entendes o meu pensamento.
3 Îmi cercetezi cărarea și culcarea și cunoști toate căile mele.
Cercas o meu andar, e o meu deitar; e conheces todos os meus caminhos.
4 Căci încă nu este cuvânt pe limba mea, dar, iată, DOAMNE, tu îl cunoști în întregime.
Não havendo ainda palavra alguma na minha lingua, eis que logo, ó Senhor, tudo conheces.
5 Tu m-ai înconjurat pe dinapoi și pe dinainte și ți-ai pus mâna peste mine.
Tu me cercaste por detraz e por diante; e pozeste sobre mim a tua mão.
6 O astfel de cunoaștere este prea minunată pentru mine; este înaltă, nu pot ajunge până la ea.
Tal sciencia é para mim maravilhosissima; tão alta que não a posso attingir.
7 Unde să mă duc de la duhul tău? Sau unde să fug de la prezența ta?
Para onde me irei do teu Espirito, ou para onde fugirei da tua face?
Se subir ao céu, lá tu estás: se fizer no inferno a minha cama, eis que tu ali estás tambem. (Sheol h7585)
9 Dacă iau aripile zorilor să locuiesc la marginile cele mai îndepărtate ale mării,
Se tomar as azas da alva, se habitar nas extremidades do mar,
10 Chiar și acolo mâna ta mă va conduce și dreapta ta mă va susține.
Até ali a tua mão me guiará e a tua dextra me susterá.
11 Dacă spun: Negreșit întunericul mă va acoperi, atunci noaptea va fi lumină în jurul meu.
Se disser: Decerto que as trevas me encobrirão; então a noite será luz á roda de mim
12 Da, întunericul nu se ascunde de tine; și noaptea strălucește ca ziua; întunericul și lumina sunt amândouă la fel pentru tine.
Nem ainda as trevas me encobrem de ti: mas a noite resplandece como o dia; as trevas e a luz são para ti a mesma coisa.
13 Fiindcă mi-ai întocmit rărunchii; tu m-ai acoperit în pântecele mamei mele.
Pois possuiste os meus rins; cobriste-me no ventre de minha mãe.
14 Te voi lăuda, pentru că m-ai făcut în mod înfricoșător și admirabil; minunate sunt lucrările tale; și sufletul meu o știe foarte bine.
Eu te louvarei, porque de um modo terrivel, e tão maravilhoso fui feito; maravilhosas são as tuas obras, e a minha alma o sabe muito bem.
15 Oasele mele nu au fost ascunse de tine, când am fost făcut în tăinicie și țesut ca o broderie în părțile cele mai de jos ale pământului.
Os meus ossos não te foram encobertos, quando no occulto fui feito, e entretecido nas profundezas da terra.
16 Ochii tăi m-au văzut când nu eram decât un făt neformat; și în cartea ta au fost scrise toate membrele mele, care continuu au fost modelate, când încă niciunul dintre ele nu era.
Os teus olhos viram o meu corpo ainda informe; e no teu livro todas estas coisas foram escriptas; as quaes em continuação foram formadas, quando nem ainda uma d'ellas havia.
17 Cât de prețioase îmi sunt gândurile tale, Dumnezeule! Cât de mare este numărul lor!
E quão preciosos me são, ó Deus, os teus pensamentos! Quão grandes são as sommas d'elles!
18 Dacă le-aș număra, ele sunt mai multe la număr decât nisipul; când mă trezesc, sunt tot cu tine.
Se as contasse, seriam em maior numero do que a areia: quando acordo ainda estou comtigo.
19 Da, vei ucide pe cel stricat, Dumnezeule; de aceea plecați de la mine, oamenilor sângeroși.
Ó Deus, tu matarás decerto o impio: apartae-vos portanto de mim, homens de sangue.
20 Pentru că ei vorbesc stricat împotriva ta și dușmanii tăi iau numele tău în deșert.
Pois fallam malvadamente contra ti; e os teus inimigos tomam o teu nome em vão.
21 Nu îi urăsc eu, DOAMNE, pe cei ce te urăsc? Și nu mă mâhnesc pe cei ce se ridică împotriva ta?
Não aborreço eu, ó Senhor, aquelles que te aborrecem, e não me afflijo por causa dos que se levantam contra ti?
22 Îi urăsc cu o ură desăvârșită, îi socotesc dușmanii mei.
Aborreço-os com odio perfeito: tenho-os por inimigos.
23 Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima; încearcă-mă și cunoaște-mi gândurile;
Sonda-me, ó Deus, e conhece o meu coração: prova-me, e conhece os meus pensamentos.
24 Și vezi dacă este vreo cale stricată în mine și condu-mă pe calea veșnică.
E vê se ha em mim algum caminho mau, e guia-me pelo caminho eterno.
