Psalmii 139
1 Mai marelui muzician, un psalm al lui David. DOAMNE, tu m-ai cercetat și m-ai cunoscut.
Til songmeisteren; av David; ein salme. Herre, du ransakar meg og kjenner meg.
2 Tu știi când mă așez și când mă ridic, de departe îmi pricepi gândul.
Um eg sit eller stend upp, so veit du det, du skynar min tanke langan veg.
3 Îmi cercetezi cărarea și culcarea și cunoști toate căile mele.
Mi gonga og lega røyner du ut, og alle mine vegar kjenner du grant.
4 Căci încă nu este cuvânt pe limba mea, dar, iată, DOAMNE, tu îl cunoști în întregime.
For det er inkje ord på mi tunga - sjå, Herre, du kjenner det alt til fullnads.
5 Tu m-ai înconjurat pe dinapoi și pe dinainte și ți-ai pus mâna peste mine.
Bak og framme held du ikring meg, og du legg di hand på meg.
6 O astfel de cunoaștere este prea minunată pentru mine; este înaltă, nu pot ajunge până la ea.
Slik kunnskap er meg for underleg, han er for høg, eg kann ikkje greida honom.
7 Unde să mă duc de la duhul tău? Sau unde să fug de la prezența ta?
Kvar skal eg fara frå din ande, og kvar skal eg fly ifrå ditt andlit?
For eg upp til himmelen, so er du der, og reidde eg seng i helheimen, sjå, der er du og. (Sheol h7585)
9 Dacă iau aripile zorilor să locuiesc la marginile cele mai îndepărtate ale mării,
Tek eg vengjerne til morgonroden, slo eg meg ned ved ytste havet,
10 Chiar și acolo mâna ta mă va conduce și dreapta ta mă va susține.
di hand vilde leida meg ogso der, og di høgre hand vilde halda meg fast.
11 Dacă spun: Negreșit întunericul mă va acoperi, atunci noaptea va fi lumină în jurul meu.
Og sagde eg: «Myrker løyne meg, og ljoset verte natt ikringum meg, »
12 Da, întunericul nu se ascunde de tine; și noaptea strălucește ca ziua; întunericul și lumina sunt amândouă la fel pentru tine.
so vilde ikkje heller myrkret gjera noko myrkt for deg, og natti vilde vera ljos som dagen, myrkret vilde vera som ljoset.
13 Fiindcă mi-ai întocmit rărunchii; tu m-ai acoperit în pântecele mamei mele.
For du hev skapt mine nyro, du hev verka meg i morsliv.
14 Te voi lăuda, pentru că m-ai făcut în mod înfricoșător și admirabil; minunate sunt lucrările tale; și sufletul meu o știe foarte bine.
Eg takkar deg, av di eg er laga på øgjeleg underfull vis; underfulle er dine verk, og mi sjæl veit det so vel.
15 Oasele mele nu au fost ascunse de tine, când am fost făcut în tăinicie și țesut ca o broderie în părțile cele mai de jos ale pământului.
Mine bein var ikkje dulde for deg då eg vart laga i løynd, då eg med kunst vart verka djupt i jordi.
16 Ochii tăi m-au văzut când nu eram decât un făt neformat; și în cartea ta au fost scrise toate membrele mele, care continuu au fost modelate, când încă niciunul dintre ele nu era.
Då eg var eit foster, såg dine augo meg, og i di bok vart dei alle uppskrivne, dei dagar som vart fastsette, då ikkje ein av deim var komen.
17 Cât de prețioase îmi sunt gândurile tale, Dumnezeule! Cât de mare este numărul lor!
Og kor dyre dine tankar er for meg, du Gud, kor store summarne er av deim!
18 Dacă le-aș număra, ele sunt mai multe la număr decât nisipul; când mă trezesc, sunt tot cu tine.
Vil eg telja deim, so er dei fleire enn sand; eg vaknar, og endå er eg hjå deg.
19 Da, vei ucide pe cel stricat, Dumnezeule; de aceea plecați de la mine, oamenilor sângeroși.
Gud, gjev du vilde drepa den ugudlege! og de, blodfuse menner, vik burt frå meg -
20 Pentru că ei vorbesc stricat împotriva ta și dușmanii tăi iau numele tău în deșert.
dei som nemner deg med fulskap, brukar ditt namn til lygn - dine fiendar!
21 Nu îi urăsc eu, DOAMNE, pe cei ce te urăsc? Și nu mă mâhnesc pe cei ce se ridică împotriva ta?
Skulde eg ikkje, Herre, hata deim som hatar deg, og styggjast ved deim som stend deg imot?
22 Îi urăsc cu o ură desăvârșită, îi socotesc dușmanii mei.
Med det sterkaste hatet hatar eg deim, fiendar er dei for meg.
23 Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima; încearcă-mă și cunoaște-mi gândurile;
Ransaka meg, Gud, og kjenn mitt hjarta! Prøv meg og kjenn mine tankar!
24 Și vezi dacă este vreo cale stricată în mine și condu-mă pe calea veșnică.
Og sjå um eg er på veg til pinsla, og leid meg på æveleg veg!
