Psalmii 139
1 Mai marelui muzician, un psalm al lui David. DOAMNE, tu m-ai cercetat și m-ai cunoscut.
Drottinn, þú rannsakar mig út og inn og veist allt um mig.
2 Tu știi când mă așez și când mă ridic, de departe îmi pricepi gândul.
Hvort ég sit eða stend, það veist þú. Og þú lest hugsanir mínar úr fjarlægð!
3 Îmi cercetezi cărarea și culcarea și cunoști toate căile mele.
Þú veist hvert ég stefni og þekkir langanir mínar. Og hvort sem ég geng eða ligg, þá athugar þú það. Þú veist öllum stundum hvar ég er.
4 Căci încă nu este cuvânt pe limba mea, dar, iată, DOAMNE, tu îl cunoști în întregime.
Þú þekkir orðin á tungu minni áður en ég opna munninn!
5 Tu m-ai înconjurat pe dinapoi și pe dinainte și ți-ai pus mâna peste mine.
Þú bæði fylgir mér og ferð á undan mér, leggur hönd þína á höfuð mitt og blessar mig.
6 O astfel de cunoaștere este prea minunată pentru mine; este înaltă, nu pot ajunge până la ea.
Þetta er stórkostlegt! Já, næstum of gott til að vera satt!
7 Unde să mă duc de la duhul tău? Sau unde să fug de la prezența ta?
Hvert get ég farið frá anda þínum eða flúið frá augliti þínu?
Fari ég til himna, þá ertu þar, til dánarheima, þá ertu líka þar! (Sheol h7585)
9 Dacă iau aripile zorilor să locuiesc la marginile cele mai îndepărtate ale mării,
Ef ég svifi á skýjum morgunroðans og settist við fjarlæga strönd,
10 Chiar și acolo mâna ta mă va conduce și dreapta ta mă va susține.
einnig þar mundi hönd þín leiða mig og ég finna styrk þinn og vernd.
11 Dacă spun: Negreșit întunericul mă va acoperi, atunci noaptea va fi lumină în jurul meu.
Og þótt ég reyndi að læðast frá þér inn í myrkrið, þá myndi nóttin lýsa eins og dagur!
12 Da, întunericul nu se ascunde de tine; și noaptea strălucește ca ziua; întunericul și lumina sunt amândouă la fel pentru tine.
Því að myrkrið hylur ekkert fyrir Guði, dagur og nótt eru jöfn fyrir þér.
13 Fiindcă mi-ai întocmit rărunchii; tu m-ai acoperit în pântecele mamei mele.
Öll líffæri mín hefur þú skapað, ofið þau í kviði móður minnar.
14 Te voi lăuda, pentru că m-ai făcut în mod înfricoșător și admirabil; minunate sunt lucrările tale; și sufletul meu o știe foarte bine.
Þökk, að þú skapaðir mig eins undursamlega og raun ber vitni! Þetta er dásamlegt um að hugsa! Handaverk þín eru stórkostleg – það er mér alveg ljóst.
15 Oasele mele nu au fost ascunse de tine, când am fost făcut în tăinicie și țesut ca o broderie în părțile cele mai de jos ale pământului.
Þú varst til staðar þegar ég var myndaður í leyni.
16 Ochii tăi m-au văzut când nu eram decât un făt neformat; și în cartea ta au fost scrise toate membrele mele, care continuu au fost modelate, când încă niciunul dintre ele nu era.
Þú þekktir mig þegar ég var fóstur í móðurkviði og áður en ég sá dagsins ljós hafðir þú ákvarðað alla mína ævidaga – sérhver dagur var skráður í bók þína!
17 Cât de prețioase îmi sunt gândurile tale, Dumnezeule! Cât de mare este numărul lor!
Hugsanir þínar, ó Guð, eru mér torskildar, en samt eru þær stórkostlegar!
18 Dacă le-aș număra, ele sunt mai multe la număr decât nisipul; când mă trezesc, sunt tot cu tine.
Ef ég reyndi að telja þær, þá yrði það mér ofviða því að þær eru fleiri en sandkorn á sjávarströnd! Já, ég mundi vakna eins og af draumi, en hugur minn, hann væri enn hjá þér!
19 Da, vei ucide pe cel stricat, Dumnezeule; de aceea plecați de la mine, oamenilor sângeroși.
Vissulega munt þú, Guð, útrýma níðingunum. Já, burt með ykkur, þið morðingjar!
20 Pentru că ei vorbesc stricat împotriva ta și dușmanii tăi iau numele tău în deșert.
Þeir guðlasta og hreykja sér upp gegn þér – hvílík heimska!
21 Nu îi urăsc eu, DOAMNE, pe cei ce te urăsc? Și nu mă mâhnesc pe cei ce se ridică împotriva ta?
Drottinn, ætti ég ekki að hata þá sem þig hata? Og ætti ég ekki að hafa viðbjóð á þeim?
22 Îi urăsc cu o ură desăvârșită, îi socotesc dușmanii mei.
Jú, ég hata þá, því að þínir óvinir eru mínir óvinir.
23 Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima; încearcă-mă și cunoaște-mi gândurile;
Prófaðu mig Guð. Rannsakaðu hjarta mitt og hugsanir mínar.
24 Și vezi dacă este vreo cale stricată în mine și condu-mă pe calea veșnică.
Sýndu mér það í fari mínu sem hryggir þig og leiddu mig svo áfram veginn til eilífs lífs.
