Psalmii 139
1 Mai marelui muzician, un psalm al lui David. DOAMNE, tu m-ai cercetat și m-ai cunoscut.
Dem Vorsänger. Ein Psalm Davids. HERR, du hast mich erforscht und kennst mich!
2 Tu știi când mă așez și când mă ridic, de departe îmi pricepi gândul.
Ich sitze oder stehe, so weißt du es; du merkst meine Gedanken von ferne.
3 Îmi cercetezi cărarea și culcarea și cunoști toate căile mele.
Du beobachtest mich, ob ich gehe oder liege, und bist vertraut mit allen meinen Wegen;
4 Căci încă nu este cuvânt pe limba mea, dar, iată, DOAMNE, tu îl cunoști în întregime.
ja es ist kein Wort auf meiner Zunge, das du, HERR, nicht völlig wüßtest!
5 Tu m-ai înconjurat pe dinapoi și pe dinainte și ți-ai pus mâna peste mine.
Von hinten und von vorn hast du mich eingeschlossen und deine Hand auf mich gelegt.
6 O astfel de cunoaștere este prea minunată pentru mine; este înaltă, nu pot ajunge până la ea.
Diese Erkenntnis ist mir zu wunderbar, zu hoch, als daß ich sie fassen könnte!
7 Unde să mă duc de la duhul tău? Sau unde să fug de la prezența ta?
Wo soll ich hingehen vor deinem Geist, wo soll ich hinfliehen vor deinem Angesicht?
Führe ich zum Himmel, so bist du da; bettete ich mir im Totenreich, siehe, so bist du auch da! (Sheol h7585)
9 Dacă iau aripile zorilor să locuiesc la marginile cele mai îndepărtate ale mării,
Nähme ich Flügel der Morgenröte und bliebe am äußersten Meer,
10 Chiar și acolo mâna ta mă va conduce și dreapta ta mă va susține.
so würde auch daselbst deine Hand mich führen und deine Rechte mich halten!
11 Dacă spun: Negreșit întunericul mă va acoperi, atunci noaptea va fi lumină în jurul meu.
Spräche ich: «Finsternis möge mich überfallen und das Licht zur Nacht werden um mich her!»,
12 Da, întunericul nu se ascunde de tine; și noaptea strălucește ca ziua; întunericul și lumina sunt amândouă la fel pentru tine.
so ist auch die Finsternis nicht finster für dich, und die Nacht leuchtet wie der Tag; Finsternis ist wie das Licht.
13 Fiindcă mi-ai întocmit rărunchii; tu m-ai acoperit în pântecele mamei mele.
Denn du hast meine Nieren geschaffen, du wobest mich in meiner Mutter Schoß.
14 Te voi lăuda, pentru că m-ai făcut în mod înfricoșător și admirabil; minunate sunt lucrările tale; și sufletul meu o știe foarte bine.
Ich danke dir, daß du mich wunderbar gemacht hast; wunderbar sind deine Werke, und meine Seele erkennt das wohl!
15 Oasele mele nu au fost ascunse de tine, când am fost făcut în tăinicie și țesut ca o broderie în părțile cele mai de jos ale pământului.
Mein Gebein war dir nicht verhohlen, da ich im Verborgenen gemacht ward, gewirkt tief unten auf Erden.
16 Ochii tăi m-au văzut când nu eram decât un făt neformat; și în cartea ta au fost scrise toate membrele mele, care continuu au fost modelate, când încă niciunul dintre ele nu era.
Deine Augen sahen mich, als ich noch unentwickelt war, und es waren alle Tage in dein Buch geschrieben, die noch werden sollten, als derselben noch keiner war.
17 Cât de prețioase îmi sunt gândurile tale, Dumnezeule! Cât de mare este numărul lor!
Und wie teuer sind mir, o Gott, deine Gedanken! Wie groß ist ihre Summe!
18 Dacă le-aș număra, ele sunt mai multe la număr decât nisipul; când mă trezesc, sunt tot cu tine.
Wollte ich sie zählen, so würde ihrer mehr sein als der Sand. Wenn ich erwache, so bin ich noch bei dir!
19 Da, vei ucide pe cel stricat, Dumnezeule; de aceea plecați de la mine, oamenilor sângeroși.
Ach Gott, daß du den Gottlosen tötetest und die Blutgierigen von mir weichen müßten!
20 Pentru că ei vorbesc stricat împotriva ta și dușmanii tăi iau numele tău în deșert.
Denn sie empören sich arglistig wider dich; deine Feinde erheben [ihre Hand] zur Lüge.
21 Nu îi urăsc eu, DOAMNE, pe cei ce te urăsc? Și nu mă mâhnesc pe cei ce se ridică împotriva ta?
Sollte ich nicht hassen, die dich, HERR, hassen, und keinen Abscheu empfinden vor deinen Widersachern?
22 Îi urăsc cu o ură desăvârșită, îi socotesc dușmanii mei.
Ich hasse sie mit vollkommenem Haß, sie sind mir zu Feinden geworden.
23 Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima; încearcă-mă și cunoaște-mi gândurile;
Erforsche mich, o Gott, und erkenne mein Herz; prüfe mich und erkenne, wie ich es meine;
24 Și vezi dacă este vreo cale stricată în mine și condu-mă pe calea veșnică.
und siehe, ob ich auf bösem Wege bin, und leite mich auf ewigem Wege!
