Psalmii 139
1 Mai marelui muzician, un psalm al lui David. DOAMNE, tu m-ai cercetat și m-ai cunoscut.
“To the chief musician, by David, a psalm.” O Lord! thou hast searched me through, and thou knowest [me].
2 Tu știi când mă așez și când mă ridic, de departe îmi pricepi gândul.
Thou indeed knowest my sitting down and my rising up, thou understandest my thinking while yet afar off.
3 Îmi cercetezi cărarea și culcarea și cunoști toate căile mele.
My walking and my lying down hast thou limited, and with all my ways art thou acquainted.
4 Căci încă nu este cuvânt pe limba mea, dar, iată, DOAMNE, tu îl cunoști în întregime.
For, while there is not a word on my tongue, lo, thou, O Lord, knowest it entirely.
5 Tu m-ai înconjurat pe dinapoi și pe dinainte și ți-ai pus mâna peste mine.
Behind and before hast thou hedged me in, and thou placest upon me thy hand.
6 O astfel de cunoaștere este prea minunată pentru mine; este înaltă, nu pot ajunge până la ea.
Too wonderful is such knowledge for me: it is too exalted, I cannot attain unto it.
7 Unde să mă duc de la duhul tău? Sau unde să fug de la prezența ta?
Whither shall I go from thy spirit? or whither shall I flee away from thy presence?
If I should ascend into heaven, thou art there; and if I should make my bed in the nether world, behold, thou art there. (Sheol h7585)
9 Dacă iau aripile zorilor să locuiesc la marginile cele mai îndepărtate ale mării,
If I should lift up the wings of the morning-dawn, if I should dwell in the uttermost parts of the sea:
10 Chiar și acolo mâna ta mă va conduce și dreapta ta mă va susține.
Even there would thy hand lead me, and thy right hand would seize hold of me.
11 Dacă spun: Negreșit întunericul mă va acoperi, atunci noaptea va fi lumină în jurul meu.
If I said, Surely darkness shall enshroud me, and into night [be turned] the light about me:
12 Da, întunericul nu se ascunde de tine; și noaptea strălucește ca ziua; întunericul și lumina sunt amândouă la fel pentru tine.
Yet even darkness can obscure nothing from thee; but the night will shine like the day; both the darkness and the light are alike [to thee].
13 Fiindcă mi-ai întocmit rărunchii; tu m-ai acoperit în pântecele mamei mele.
For thou possessest my reins: thou hast covered me in my mother's womb.
14 Te voi lăuda, pentru că m-ai făcut în mod înfricoșător și admirabil; minunate sunt lucrările tale; și sufletul meu o știe foarte bine.
I will thank thee therefore, that I am [so] fearfully [and] wonderfully made: wonderful are thy works; and that my soul knoweth right well.
15 Oasele mele nu au fost ascunse de tine, când am fost făcut în tăinicie și țesut ca o broderie în părțile cele mai de jos ale pământului.
My being was not concealed from thee, when I was made in secret, when I was [so to say] embroidered in the lowest parts of the earth.
16 Ochii tăi m-au văzut când nu eram decât un făt neformat; și în cartea ta au fost scrise toate membrele mele, care continuu au fost modelate, când încă niciunul dintre ele nu era.
My undeveloped substance did thy eyes see; and in thy book were all of them written down—the days which have been formed, while yet not one of them was here.
17 Cât de prețioase îmi sunt gândurile tale, Dumnezeule! Cât de mare este numărul lor!
And how precious are unto me thy thoughts, O God! how mightily great is their sum!
18 Dacă le-aș număra, ele sunt mai multe la număr decât nisipul; când mă trezesc, sunt tot cu tine.
Should I count them, they would be more numerous than the sand: I awake, and I am still with thee.
19 Da, vei ucide pe cel stricat, Dumnezeule; de aceea plecați de la mine, oamenilor sângeroși.
If thou wouldst but slay the wicked, O God! and ye men of blood, depart from me.
20 Pentru că ei vorbesc stricat împotriva ta și dușmanii tăi iau numele tău în deșert.
Who speak of thee for a wicked end, thy enemies, that bear [thy name] for a vain purpose.
21 Nu îi urăsc eu, DOAMNE, pe cei ce te urăsc? Și nu mă mâhnesc pe cei ce se ridică împotriva ta?
Behold, those that hate thee I ever hate, O Lord; and for those that rise up against thee do I feel loathing.
22 Îi urăsc cu o ură desăvârșită, îi socotesc dușmanii mei.
With the utmost hatred do I hate them: enemies are they become unto me.
23 Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima; încearcă-mă și cunoaște-mi gândurile;
Search me through, O God, and know my heart; probe me, and know my thoughts:
24 Și vezi dacă este vreo cale stricată în mine și condu-mă pe calea veșnică.
And see if there be a way of perverseness in me, and lead me on the way of eternity.
