Psalmii 139
1 Mai marelui muzician, un psalm al lui David. DOAMNE, tu m-ai cercetat și m-ai cunoscut.
Til Sangmesteren. Af David. En Salme. HERRE, du ransager mig og kender mig!
2 Tu știi când mă așez și când mă ridic, de departe îmi pricepi gândul.
Du ved, naar jeg sidder, og naar jeg staar op, du fatter min Tanke i Frastand,
3 Îmi cercetezi cărarea și culcarea și cunoști toate căile mele.
du har Rede paa, hvor jeg gaar eller ligger, og alle mine Veje kender du grant.
4 Căci încă nu este cuvânt pe limba mea, dar, iată, DOAMNE, tu îl cunoști în întregime.
Thi før Ordet er til paa min Tunge, se, da ved du det, HERRE, til fulde.
5 Tu m-ai înconjurat pe dinapoi și pe dinainte și ți-ai pus mâna peste mine.
Bagfra og forfra omslutter du mig, du lægger din Haand paa mig.
6 O astfel de cunoaștere este prea minunată pentru mine; este înaltă, nu pot ajunge până la ea.
At fatte det er mig for underfuldt, for højt, jeg evner det ikke!
7 Unde să mă duc de la duhul tău? Sau unde să fug de la prezența ta?
Hvorhen skal jeg gaa for din Aand, og hvor skal jeg fly for dit Aasyn?
Farer jeg op til Himlen, da er du der, reder jeg Leje i Dødsriget, saa er du der; (Sheol h7585)
9 Dacă iau aripile zorilor să locuiesc la marginile cele mai îndepărtate ale mării,
tager jeg Morgenrødens Vinger, fæster jeg Bo, hvor Havet ender,
10 Chiar și acolo mâna ta mă va conduce și dreapta ta mă va susține.
da vil din Haand ogsaa lede mig der, din højre holde mig fast!
11 Dacă spun: Negreșit întunericul mă va acoperi, atunci noaptea va fi lumină în jurul meu.
Og siger jeg: »Mørket skal skjule mig, Lyset blive Nat omkring mig!«
12 Da, întunericul nu se ascunde de tine; și noaptea strălucește ca ziua; întunericul și lumina sunt amândouă la fel pentru tine.
saa er Mørket ej mørkt for dig, og Natten er klar som Dagen, Mørket er som Lyset.
13 Fiindcă mi-ai întocmit rărunchii; tu m-ai acoperit în pântecele mamei mele.
Thi du har dannet mine Nyrer, vævet mig i Moders Liv.
14 Te voi lăuda, pentru că m-ai făcut în mod înfricoșător și admirabil; minunate sunt lucrările tale; și sufletul meu o știe foarte bine.
Jeg vil takke dig, fordi jeg er underfuldt skabt; underfulde er dine Gerninger, det kender min Sjæl til fulde.
15 Oasele mele nu au fost ascunse de tine, când am fost făcut în tăinicie și țesut ca o broderie în părțile cele mai de jos ale pământului.
Mine Ben var ikke skjult for dig, da jeg blev skabt i Løndom, virket i Jordens Dyb;
16 Ochii tăi m-au văzut când nu eram decât un făt neformat; și în cartea ta au fost scrise toate membrele mele, care continuu au fost modelate, când încă niciunul dintre ele nu era.
som Foster saa dine Øjne mig, i din Bog var de alle skrevet, Dagene var bestemt, før en eneste af dem var kommet.
17 Cât de prețioase îmi sunt gândurile tale, Dumnezeule! Cât de mare este numărul lor!
Hvor kostelige er dine Tanker mig, Gud, hvor stor er dog deres Sum!
18 Dacă le-aș număra, ele sunt mai multe la număr decât nisipul; când mă trezesc, sunt tot cu tine.
Tæller jeg dem, er de flere end Sandet, jeg vaagner — og end er jeg hos dig.
19 Da, vei ucide pe cel stricat, Dumnezeule; de aceea plecați de la mine, oamenilor sângeroși.
Vilde du dog dræbe de gudløse, Gud, maatte Blodets Mænd vige fra mig,
20 Pentru că ei vorbesc stricat împotriva ta și dușmanii tăi iau numele tău în deșert.
de, som taler om dig paa Skrømt og sværger falsk ved dit Navn.
21 Nu îi urăsc eu, DOAMNE, pe cei ce te urăsc? Și nu mă mâhnesc pe cei ce se ridică împotriva ta?
Jeg hader jo dem, der hader dig, HERRE, og væmmes ved dem, der staar dig imod;
22 Îi urăsc cu o ură desăvârșită, îi socotesc dușmanii mei.
med fuldt Had hader jeg dem, de er ogsaa mine Fjender.
23 Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima; încearcă-mă și cunoaște-mi gândurile;
Ransag mig, Gud, og kend mit Hjerte, prøv mig og kend mine Tanker!
24 Și vezi dacă este vreo cale stricată în mine și condu-mă pe calea veșnică.
Se, om jeg er paa Smertens Vej, og led mig paa Evigheds Vej!
