Psalmii 139
1 Mai marelui muzician, un psalm al lui David. DOAMNE, tu m-ai cercetat și m-ai cunoscut.
Zborovođi. Davidov. Jahve, proničeš me svega i poznaješ,
2 Tu știi când mă așez și când mă ridic, de departe îmi pricepi gândul.
ti znaš kada sjednem i kada ustanem, izdaleka ti već misli moje poznaješ.
3 Îmi cercetezi cărarea și culcarea și cunoști toate căile mele.
Hodam li ili ležim, sve ti vidiš, znani su ti svi moji putovi.
4 Căci încă nu este cuvânt pe limba mea, dar, iată, DOAMNE, tu îl cunoști în întregime.
Riječ mi još nije na jezik došla, a ti, Jahve, sve već znadeš.
5 Tu m-ai înconjurat pe dinapoi și pe dinainte și ți-ai pus mâna peste mine.
S leđa i s lica ti me obuhvaćaš, na mene si ruku svoju stavio.
6 O astfel de cunoaștere este prea minunată pentru mine; este înaltă, nu pot ajunge până la ea.
Znanje to odveć mi je čudesno, previsoko da bih ga dokučio.
7 Unde să mă duc de la duhul tău? Sau unde să fug de la prezența ta?
Kamo da idem od duha tvojega i kamo da od tvog lica pobjegnem?
Ako se na nebo popnem, ondje si, ako u Podzemlje legnem, i ondje si. (Sheol h7585)
9 Dacă iau aripile zorilor să locuiesc la marginile cele mai îndepărtate ale mării,
Uzmem li krila zorina pa se naselim moru na kraj
10 Chiar și acolo mâna ta mă va conduce și dreapta ta mă va susține.
i ondje bi me ruka tvoja vodila, desnica bi me tvoja držala.
11 Dacă spun: Negreșit întunericul mă va acoperi, atunci noaptea va fi lumină în jurul meu.
Reknem li: “Nek' me barem tmine zakriju i nek' me noć umjesto svjetla okruži!” -
12 Da, întunericul nu se ascunde de tine; și noaptea strălucește ca ziua; întunericul și lumina sunt amândouă la fel pentru tine.
ni tmina tebi neće biti tamna: noć sjaji kao dan i tama kao svjetlost.
13 Fiindcă mi-ai întocmit rărunchii; tu m-ai acoperit în pântecele mamei mele.
Jer ti si moje stvorio bubrege, satkao me u krilu majčinu.
14 Te voi lăuda, pentru că m-ai făcut în mod înfricoșător și admirabil; minunate sunt lucrările tale; și sufletul meu o știe foarte bine.
Hvala ti što sam stvoren tako čudesno, što su djela tvoja predivna. Dušu moju do dna si poznavao,
15 Oasele mele nu au fost ascunse de tine, când am fost făcut în tăinicie și țesut ca o broderie în părțile cele mai de jos ale pământului.
kosti moje ne bjehu ti sakrite dok nastajah u tajnosti, otkan u dubini zemlje.
16 Ochii tăi m-au văzut când nu eram decât un făt neformat; și în cartea ta au fost scrise toate membrele mele, care continuu au fost modelate, când încă niciunul dintre ele nu era.
Oči tvoje već tada gledahu djela moja, sve već bješe zapisano u knjizi tvojoj: dani su mi određeni dok još ne bješe ni jednoga.
17 Cât de prețioase îmi sunt gândurile tale, Dumnezeule! Cât de mare este numărul lor!
Kako su mi, Bože, naumi tvoji nedokučivi, kako li je neprocjenjiv zbroj njihov.
18 Dacă le-aș număra, ele sunt mai multe la număr decât nisipul; când mă trezesc, sunt tot cu tine.
Da ih brojim? Više ih je nego pijeska! Dođem li im do kraja, ti mi preostaješ!
19 Da, vei ucide pe cel stricat, Dumnezeule; de aceea plecați de la mine, oamenilor sângeroși.
De, istrijebi, Bože, zlotvora, krvoloci nek' odstupe od mene!
20 Pentru că ei vorbesc stricat împotriva ta și dușmanii tăi iau numele tău în deșert.
Jer podmuklo se bune protiv tebe, uzalud se dižu tvoji dušmani.
21 Nu îi urăsc eu, DOAMNE, pe cei ce te urăsc? Și nu mă mâhnesc pe cei ce se ridică împotriva ta?
Jahve, zar da ne mrzim tvoje mrzitelje? Zar da mi se ne gade protivnici tvoji?
22 Îi urăsc cu o ură desăvârșită, îi socotesc dușmanii mei.
Mržnjom dubokom ja ih mrzim i držim ih svojim neprijateljima.
23 Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima; încearcă-mă și cunoaște-mi gândurile;
Pronikni me svega, Bože, srce mi upoznaj, iskušaj me i upoznaj misli moje:
24 Și vezi dacă este vreo cale stricată în mine și condu-mă pe calea veșnică.
pogledaj, ne idem li putem pogubnim i povedi me putem vječnim!
