Psalmii 137

1 Lângă râurile Babilonului, acolo ne-am așezat, da, am plâns când ne-am amintit de Sion.

Біля річок Вавилона, там сиділи ми й плакали, згадуючи Сіон.

2 Ne-am atârnat harpele noastre în sălcii în mijlocul lor.

На вербах посеред міста ми повісили наші арфи,

3 Pentru că acolo cei ce ne-au dus în captivitate ne cereau cântare; și cei ce ne-au risipit, ne cereau bucurie, spunând: Cântați-ne din cântările Sionului.

бо там поневолювачі наші просили від нас слів пісні й гнобителі наші [вимагали від нас] радості: «Заспівайте нам одну з пісень Сіону!»

4 Cum să cântăm noi cântarea DOMNULUI într-o țară străină?

Як можемо ми пісню Господню на землі чужій співати?

5 Dacă te voi uita, Ierusalime, dreapta mea să uite iscusința ei.

Якщо я забуду тебе, Єрусалиме, нехай забуде правиця моя [рухи свої].

6 Dacă nu îmi voi aminti de tine, să mi se lipească limba de cerul gurii mele; dacă nu voi înălța Ierusalimul mai presus de bucuria mea dintâi.

Нехай прилипне язик мій до піднебіння, якщо я не пам’ятатиму тебе, якщо я не піднесу Єрусалима як найвищу радість мою.

7 Amintește-ți, DOAMNE, de copiii Edomului în ziua Ierusalimului; ei care au spus: Radeți-l, radeți-l, până la temeliile sale.

Нагадай, Господи, синам Едомовим день [захоплення] Єрусалима, коли вони говорили: «Руйнуйте, руйнуйте його до самих підвалин!»

8 Fiică a Babilonului, sortită nimicirii; ferice de cel ce îți răsplătește așa cum ne-ai făcut tu nouă.

Донько Вавилона, приречена на спустошення, блаженний той, хто віддасть тобі за те, що ти накоїла нам!

9 Ferice de cel ce ia și zdrobește pe micuții tăi de pietre.

Блаженний той, хто схопить і розіб’є об скелю твоїх немовлят!