Psalmii 137

1 Lângă râurile Babilonului, acolo ne-am așezat, da, am plâns când ne-am amintit de Sion.

Babil ırmakları kıyısında oturup Siyon'u andıkça ağladık;

2 Ne-am atârnat harpele noastre în sălcii în mijlocul lor.

Çevredeki kavaklara Lirlerimizi astık.

3 Pentru că acolo cei ce ne-au dus în captivitate ne cereau cântare; și cei ce ne-au risipit, ne cereau bucurie, spunând: Cântați-ne din cântările Sionului.

Çünkü orada bizi tutsak edenler bizden ezgiler, Bize zulmedenler bizden şenlik istiyor, “Siyon ezgilerinden birini okuyun bize!” diyorlardı.

4 Cum să cântăm noi cântarea DOMNULUI într-o țară străină?

Nasıl okuyabiliriz RAB'bin ezgisini El toprağında?

5 Dacă te voi uita, Ierusalime, dreapta mea să uite iscusința ei.

Ey Yeruşalim, seni unutursam, Sağ elim kurusun.

6 Dacă nu îmi voi aminti de tine, să mi se lipească limba de cerul gurii mele; dacă nu voi înălța Ierusalimul mai presus de bucuria mea dintâi.

Seni anmaz, Yeruşalim'i en büyük sevincimden üstün tutmazsam, Dilim damağıma yapışsın!

7 Amintește-ți, DOAMNE, de copiii Edomului în ziua Ierusalimului; ei care au spus: Radeți-l, radeți-l, până la temeliile sale.

Yeruşalim'in düştüğü gün, “Yıkın onu, yıkın temellerine kadar!” Diyen Edomlular'ın tavrını anımsa, ya RAB.

8 Fiică a Babilonului, sortită nimicirii; ferice de cel ce îți răsplătește așa cum ne-ai făcut tu nouă.

Ey sen, yıkılası Babil kızı, Bize yaptıklarını Sana ödetecek olana ne mutlu!

9 Ferice de cel ce ia și zdrobește pe micuții tăi de pietre.

Ne mutlu senin yavrularını tutup Kayalarda parçalayacak insana!