Psalmii 137

1 Lângă râurile Babilonului, acolo ne-am așezat, da, am plâns când ne-am amintit de Sion.

Junto a los ríos de Babilonia, allí nos sentámos: también llorámos acordándonos de Sión.

2 Ne-am atârnat harpele noastre în sălcii în mijlocul lor.

Sobre los sauces que están en medio de ella colgamos nuestras arpas.

3 Pentru că acolo cei ce ne-au dus în captivitate ne cereau cântare; și cei ce ne-au risipit, ne cereau bucurie, spunând: Cântați-ne din cântările Sionului.

Cuando nos pedían allí, los que nos cautivaron, las palabras de la canción, colgadas nuestras arpas de alegría: Cantádnos de las canciones de Sión.

4 Cum să cântăm noi cântarea DOMNULUI într-o țară străină?

¿Cómo cantaremos canción de Jehová en tierra de extraños?

5 Dacă te voi uita, Ierusalime, dreapta mea să uite iscusința ei.

Si me olvidare de ti, o! Jerusalem, mi diestra sea olvidada.

6 Dacă nu îmi voi aminti de tine, să mi se lipească limba de cerul gurii mele; dacă nu voi înălța Ierusalimul mai presus de bucuria mea dintâi.

Mi lengua se pegue a mi paladar, si no me acordare de ti: si no hiciere subir a Jerusalem en el principio de mi alegría.

7 Amintește-ți, DOAMNE, de copiii Edomului în ziua Ierusalimului; ei care au spus: Radeți-l, radeți-l, până la temeliile sale.

Acuérdate, o! Jehová, de los hijos de Edom en el día de Jerusalem; que decían: Descubríd, descubríd en ella hasta los cimientos.

8 Fiică a Babilonului, sortită nimicirii; ferice de cel ce îți răsplătește așa cum ne-ai făcut tu nouă.

Hija de Babilonia destruida, bienaventurado el que te pagará tu pago, que nos pagaste a nosotros.

9 Ferice de cel ce ia și zdrobește pe micuții tăi de pietre.

Bienaventurado el que tomará, y estrellará tus niños contra las piedras.