< Psalmii 137 >
1 Lângă râurile Babilonului, acolo ne-am așezat, da, am plâns când ne-am amintit de Sion.
우리가 바벨론의 여러 강변 거기 앉아서 시온을 기억하며 울었도다
2 Ne-am atârnat harpele noastre în sălcii în mijlocul lor.
그 중의 버드나무에 우리가 우리의 수금을 걸었나니
3 Pentru că acolo cei ce ne-au dus în captivitate ne cereau cântare; și cei ce ne-au risipit, ne cereau bucurie, spunând: Cântați-ne din cântările Sionului.
이는 우리를 사로잡은 자가 거기서 우리에게 노래를 청하며 우리를 황폐케 한 자가 기쁨을 청하고 자기들을 위하여 시온노래 중 하나를 노래하라 함이로다
4 Cum să cântăm noi cântarea DOMNULUI într-o țară străină?
우리가 이방에 있어서 어찌 여호와의 노래를 부를꼬
5 Dacă te voi uita, Ierusalime, dreapta mea să uite iscusința ei.
예루살렘아! 내가 너를 잊을진대 내 오른손이 그 재주를 잊을지로다
6 Dacă nu îmi voi aminti de tine, să mi se lipească limba de cerul gurii mele; dacă nu voi înălța Ierusalimul mai presus de bucuria mea dintâi.
내가 예루살렘을 기억지 아니하거나 내가 너를 나의 제일 즐거워하는 것보다 지나치게 아니할진대 내 혀가 내 입천장에 붙을지로다
7 Amintește-ți, DOAMNE, de copiii Edomului în ziua Ierusalimului; ei care au spus: Radeți-l, radeți-l, până la temeliile sale.
여호와여, 예루살렘이 해 받던 날을 기억하시고 에돔 자손을 치소서 저희 말이 훼파하라, 훼파하라 그 기초까지 훼파하라 하였나이다
8 Fiică a Babilonului, sortită nimicirii; ferice de cel ce îți răsplătește așa cum ne-ai făcut tu nouă.
여자 같은 멸망할 바벨론아! 네가 우리에게 행한대로 네게 갚는 자가 유복하리로다
9 Ferice de cel ce ia și zdrobește pe micuții tăi de pietre.
네 어린 것들을 반석에 메어치는 자는 유복하리로다