Psalmii 137

1 Lângă râurile Babilonului, acolo ne-am așezat, da, am plâns când ne-am amintit de Sion.

われらバビロンの河のほとりにすわり シオンをおもひいでて涙をながしぬ

2 Ne-am atârnat harpele noastre în sălcii în mijlocul lor.

われらそのあたりの柳にわが琴をかけたり

3 Pentru că acolo cei ce ne-au dus în captivitate ne cereau cântare; și cei ce ne-au risipit, ne cereau bucurie, spunând: Cântați-ne din cântările Sionului.

そはわれらを虜にせしものわれらに歌をもとめたり 我儕をくるしむる者われらにおのれを歓ばせんとて シオンのうた一つうたへといへり

4 Cum să cântăm noi cântarea DOMNULUI într-o țară străină?

われら外邦にありていかでヱホバの歌をうたはんや

5 Dacă te voi uita, Ierusalime, dreapta mea să uite iscusința ei.

エルサレムよもし我なんぢをわすれなばわが右の手にその巧をわすれしめたまへ

6 Dacă nu îmi voi aminti de tine, să mi se lipească limba de cerul gurii mele; dacă nu voi înălța Ierusalimul mai presus de bucuria mea dintâi.

もしわれ汝を思ひいでず もしわれヱルサレムをわがすべての歓喜の極となさずばわが舌をわが腭につかしめたまヘ

7 Amintește-ți, DOAMNE, de copiii Edomului în ziua Ierusalimului; ei care au spus: Radeți-l, radeți-l, până la temeliile sale.

ヱホバよねがはくはヱルサレムの日にエドムの子輩がこれを掃除けその基までもはらひのぞけといへるを聖意にとめたまへ

8 Fiică a Babilonului, sortită nimicirii; ferice de cel ce îți răsplătește așa cum ne-ai făcut tu nouă.

ほろぼさるべきバビロンの女よ なんぢがわれらに作しごとく汝にむくゆる人はさいはひなるべし

9 Ferice de cel ce ia și zdrobește pe micuții tăi de pietre.

なんぢの嬰児をとりて岩のうへになげうつものは福ひなるべし