Psalmii 137

1 Lângă râurile Babilonului, acolo ne-am așezat, da, am plâns când ne-am amintit de Sion.

By rivers of Babylon—There we sat, Indeed, we wept when we remembered Zion.

2 Ne-am atârnat harpele noastre în sălcii în mijlocul lor.

We hung our harps on willows in its midst.

3 Pentru că acolo cei ce ne-au dus în captivitate ne cereau cântare; și cei ce ne-au risipit, ne cereau bucurie, spunând: Cântați-ne din cântările Sionului.

For there our captors asked us the words of a song, And our spoilers—joy: “Sing to us of a song of Zion.”

4 Cum să cântăm noi cântarea DOMNULUI într-o țară străină?

How do we sing the song of YHWH, On the land of a stranger?

5 Dacă te voi uita, Ierusalime, dreapta mea să uite iscusința ei.

If I forget you, O Jerusalem, my right hand forgets!

6 Dacă nu îmi voi aminti de tine, să mi se lipească limba de cerul gurii mele; dacă nu voi înălța Ierusalimul mai presus de bucuria mea dintâi.

My tongue cleaves to my palate, If I do not remember you, If I do not exalt Jerusalem above my chief joy.

7 Amintește-ți, DOAMNE, de copiii Edomului în ziua Ierusalimului; ei care au spus: Radeți-l, radeți-l, până la temeliile sale.

Remember, YHWH, for the sons of Edom, The day of Jerusalem, Those saying, “Raze, raze to its foundation!”

8 Fiică a Babilonului, sortită nimicirii; ferice de cel ce îți răsplătește așa cum ne-ai făcut tu nouă.

O daughter of Babylon, O destroyed one, O the blessedness of him who repays to you your deed, That you have done to us.

9 Ferice de cel ce ia și zdrobește pe micuții tăi de pietre.

O the blessedness of him who seizes, and has dashed your sucklings on the rock!