Psalmii 137

1 Lângă râurile Babilonului, acolo ne-am așezat, da, am plâns când ne-am amintit de Sion.

For David, [a Psalm] of Jeremias. By the rivers of Babylon, there we sat; and wept when we remembered Sion.

2 Ne-am atârnat harpele noastre în sălcii în mijlocul lor.

We hung our harps on the willows in the midst of it.

3 Pentru că acolo cei ce ne-au dus în captivitate ne cereau cântare; și cei ce ne-au risipit, ne cereau bucurie, spunând: Cântați-ne din cântările Sionului.

For there they that had taken us captive asked of us the words of a song; and they that had carried us away [asked] a hymn, [saying], Sing us [one] of the songs of Sion.

4 Cum să cântăm noi cântarea DOMNULUI într-o țară străină?

How should we sing the Lord's song in a strange land?

5 Dacă te voi uita, Ierusalime, dreapta mea să uite iscusința ei.

If I forget you, O Jerusalem, let my right hand forget [its skill].

6 Dacă nu îmi voi aminti de tine, să mi se lipească limba de cerul gurii mele; dacă nu voi înălța Ierusalimul mai presus de bucuria mea dintâi.

May my tongue cleave to my throat, if I do not remember you; if I do not prefer Jerusalem as the chief of my joy.

7 Amintește-ți, DOAMNE, de copiii Edomului în ziua Ierusalimului; ei care au spus: Radeți-l, radeți-l, până la temeliile sale.

Remember, O Lord, the children of Edom in the day of Jerusalem; who said, Rase [it], rase [it], even to its foundations.

8 Fiică a Babilonului, sortită nimicirii; ferice de cel ce îți răsplătește așa cum ne-ai făcut tu nouă.

Wretched daughter of Babylon! blessed [shall he be] who shall reward you as you have rewarded us.

9 Ferice de cel ce ia și zdrobește pe micuții tăi de pietre.

Blessed [shall he be] who shall seize and dash your infants against the rock.