Psalmii 130

1 O cântare a treptelor, a lui David. Din adâncuri am strigat către tine, DOAMNE.

En sang ved festreisene. Av det dype kaller jeg på dig, Herre!

2 Doamne, dă ascultare vocii mele; urechile tale să fie atente la vocea cererilor mele.

Herre, hør min røst, la dine ører akte på mine inderlige bønners røst!

3 Dacă tu, DOAMNE, ai însemna nelegiuirile, Doamne, cine ar sta în picioare?

Dersom du, Herre, vil gjemme på misgjerninger, Herre, hvem kan da bli stående?

4 Dar la tine este iertare, ca să fii de temut.

For hos dig er forlatelsen, forat du må fryktes.

5 Eu aștept pe DOMNUL, sufletul meu așteaptă și eu sper în cuvântul lui.

Jeg bier efter Herren, min sjel bier, og jeg venter på hans ord.

6 Sufletul meu așteaptă pe Domnul mai mult decât străjerii venirea dimineții, da, decât străjerii venirea dimineții.

Min sjel venter på Herren mere enn vektere på morgenen, vektere på morgenen.

7 Să spere Israel în DOMNUL, căci la DOMNUL este milă și la el este multă răscumpărare.

Vent på Herren, Israel! For hos Herren er miskunnheten, og megen forløsning er hos ham,

8 Și va răscumpăra pe Israel din toate nelegiuirile lui.

og han skal forløse Israel fra alle dets misgjerninger.