Psalmii 130

1 O cântare a treptelor, a lui David. Din adâncuri am strigat către tine, DOAMNE.

Canto dei pellegrinaggi. O Eterno, io grido a te da luoghi profondi!

2 Doamne, dă ascultare vocii mele; urechile tale să fie atente la vocea cererilor mele.

Signore, ascolta il mio grido; siano le tue orecchie attente alla voce delle mie supplicazioni!

3 Dacă tu, DOAMNE, ai însemna nelegiuirile, Doamne, cine ar sta în picioare?

O Eterno, se tu poni mente alle iniquità, Signore, chi potrà reggere?

4 Dar la tine este iertare, ca să fii de temut.

Ma presso te v’è perdono affinché tu sia temuto.

5 Eu aștept pe DOMNUL, sufletul meu așteaptă și eu sper în cuvântul lui.

Io aspetto l’Eterno, l’anima mia l’aspetta, ed io spero nella sua parola.

6 Sufletul meu așteaptă pe Domnul mai mult decât străjerii venirea dimineții, da, decât străjerii venirea dimineții.

L’anima mia anela al Signore più che le guardie non anelino al mattino, più che le guardie al mattino.

7 Să spere Israel în DOMNUL, căci la DOMNUL este milă și la el este multă răscumpărare.

O Israele, spera nell’Eterno, poiché presso l’Eterno è benignità e presso di lui è abbondanza di redenzione.

8 Și va răscumpăra pe Israel din toate nelegiuirile lui.

Ed egli redimerà Israele da tutte le sue iniquità.