< Psalmii 130 >
1 O cântare a treptelor, a lui David. Din adâncuri am strigat către tine, DOAMNE.
Ó, Drottinn, ég er í nauðum staddur, heyrðu hróp mitt!
2 Doamne, dă ascultare vocii mele; urechile tale să fie atente la vocea cererilor mele.
Hlustaðu á mig! Svaraðu og hjálpaðu mér!
3 Dacă tu, DOAMNE, ai însemna nelegiuirile, Doamne, cine ar sta în picioare?
Drottinn, ef þú rifjaðir sífellt upp syndir okkar, hver fengi þá staðist?
4 Dar la tine este iertare, ca să fii de temut.
En þú fyrirgefur! Getum við annað en óttast þig og elskað?
5 Eu aștept pe DOMNUL, sufletul meu așteaptă și eu sper în cuvântul lui.
Og þess vegna bið ég og vona og treysti hjálp Guðs, því að hann hefur lofað að hjálpa.
6 Sufletul meu așteaptă pe Domnul mai mult decât străjerii venirea dimineții, da, decât străjerii venirea dimineții.
Næturverðirnir þrá nýjan dag, en ég þrái Drottin enn meira!
7 Să spere Israel în DOMNUL, căci la DOMNUL este milă și la el este multă răscumpărare.
Ísrael, treystu Drottni því að hann er góður og miskunnsamur og veitir gnægð lausnar.
8 Și va răscumpăra pe Israel din toate nelegiuirile lui.
Hann mun sjálfur leysa Ísrael frá öllum misgjörðum hans.