Psalmii 130

1 O cântare a treptelor, a lui David. Din adâncuri am strigat către tine, DOAMNE.

Grádicsok éneke. A mélységből kiáltok hozzád, Uram!

2 Doamne, dă ascultare vocii mele; urechile tale să fie atente la vocea cererilor mele.

Uram, hallgasd meg az én szómat; legyenek füleid figyelmetesek könyörgő szavamra!

3 Dacă tu, DOAMNE, ai însemna nelegiuirile, Doamne, cine ar sta în picioare?

Ha a bűnöket számon tartod, Uram: Uram, kicsoda maradhat meg?!

4 Dar la tine este iertare, ca să fii de temut.

Hiszen te nálad van a bocsánat, hogy féljenek téged!

5 Eu aștept pe DOMNUL, sufletul meu așteaptă și eu sper în cuvântul lui.

Várom az Urat, várja az én lelkem, és bízom az ő igéretében.

6 Sufletul meu așteaptă pe Domnul mai mult decât străjerii venirea dimineții, da, decât străjerii venirea dimineții.

Várja lelkem az Urat, jobban, mint az őrök a reggelt, az őrök a reggelt.

7 Să spere Israel în DOMNUL, căci la DOMNUL este milă și la el este multă răscumpărare.

Bízzál Izráel az Úrban, mert az Úrnál van a kegyelem, és bőséges nála a szabadítás!

8 Și va răscumpăra pe Israel din toate nelegiuirile lui.

Meg is szabadítja ő Izráelt minden ő bűnéből.