Psalmii 130

1 O cântare a treptelor, a lui David. Din adâncuri am strigat către tine, DOAMNE.

Ein Wallfahrtslied. Aus der Tiefe rufe ich, HERR, zu dir:

2 Doamne, dă ascultare vocii mele; urechile tale să fie atente la vocea cererilor mele.

»Allherr, höre auf meine Stimme,

3 Dacă tu, DOAMNE, ai însemna nelegiuirile, Doamne, cine ar sta în picioare?

Wenn du, HERR, Sünden behalten willst, o Allherr, wer kann bestehn!

4 Dar la tine este iertare, ca să fii de temut.

Doch bei dir ist die Vergebung, auf daß man dich fürchte.

5 Eu aștept pe DOMNUL, sufletul meu așteaptă și eu sper în cuvântul lui.

Ich harre des HERRN, meine Seele harrt, und ich warte auf sein Wort;

6 Sufletul meu așteaptă pe Domnul mai mult decât străjerii venirea dimineții, da, decât străjerii venirea dimineții.

meine Seele harrt auf den Allherrn sehnsuchtsvoller als Wächter auf den Morgen.

7 Să spere Israel în DOMNUL, căci la DOMNUL este milă și la el este multă răscumpărare.

Sehnsuchtsvoller als Wächter auf den Morgen harre, Israel, auf den HERRN! Denn beim HERRN ist die Gnade und Erlösung bei ihm in Fülle,

8 Și va răscumpăra pe Israel din toate nelegiuirile lui.

und er wird Israel erlösen von allen seinen Sünden.