< Psalmii 130 >
1 O cântare a treptelor, a lui David. Din adâncuri am strigat către tine, DOAMNE.
Wallfahrtslieder. Aus der Tiefe rufe ich dich, Jahwe,
2 Doamne, dă ascultare vocii mele; urechile tale să fie atente la vocea cererilor mele.
Herr, höre auf meine Stimme! Möchten deine Ohren aufmerksam sein auf mein lautes Flehn!
3 Dacă tu, DOAMNE, ai însemna nelegiuirile, Doamne, cine ar sta în picioare?
Wenn du Verschuldungen im Gedächtnis bewahrtest, Jah, Herr, wer kann dann bestehen?
4 Dar la tine este iertare, ca să fii de temut.
Vielmehr, bei dir steht die Vergebung, damit man dich fürchte.
5 Eu aștept pe DOMNUL, sufletul meu așteaptă și eu sper în cuvântul lui.
Ich harre auf Jahwe; meine Seele harrt auf sein Wort.
6 Sufletul meu așteaptă pe Domnul mai mult decât străjerii venirea dimineții, da, decât străjerii venirea dimineții.
Innig warte ich auf den Herrn, sehnsüchtiger, als Wächter auf den Morgen, als Wächter auf den Morgen.
7 Să spere Israel în DOMNUL, căci la DOMNUL este milă și la el este multă răscumpărare.
Harre, Israel, auf Jahwe! Denn bei Jahwe ist die Gnade und bei ihm Erlösung in Fülle,
8 Și va răscumpăra pe Israel din toate nelegiuirile lui.
und er wird Israel erlösen von allen seinen Verschuldungen.