Psalmii 130

1 O cântare a treptelor, a lui David. Din adâncuri am strigat către tine, DOAMNE.

Veisu korkeimmassa Kuorissa. Syvyydessä minä huudan sinua, Herra.

2 Doamne, dă ascultare vocii mele; urechile tale să fie atente la vocea cererilor mele.

Herra, kuule minun ääneni: vaarinottakaan korvas rukousteni äänestä.

3 Dacă tu, DOAMNE, ai însemna nelegiuirile, Doamne, cine ar sta în picioare?

Jos sinä, Herra, soimaat syntiä: Herra, kuka siis pysyy?

4 Dar la tine este iertare, ca să fii de temut.

Sillä sinun tykönäs on anteeksi antamus, että sinua peljättäisiin.

5 Eu aștept pe DOMNUL, sufletul meu așteaptă și eu sper în cuvântul lui.

Minä odotan Herraa: sieluni odottaa, ja minä toivon hänen sanansa päälle.

6 Sufletul meu așteaptă pe Domnul mai mult decât străjerii venirea dimineții, da, decât străjerii venirea dimineții.

Sieluni vartioitsee Herraa huomenvartiosta toiseen huomenvartioon asti.

7 Să spere Israel în DOMNUL, căci la DOMNUL este milă și la el este multă răscumpărare.

Israel toivokaan Herran päälle; sillä Herralla on armo, ja runsas lunastus hänellä.

8 Și va răscumpăra pe Israel din toate nelegiuirile lui.

Ja hän lunastaa Israelin kaikista synneistänsä.