Psalmii 130

1 O cântare a treptelor, a lui David. Din adâncuri am strigat către tine, DOAMNE.

Af det dybe raaber jeg til dig, Herre!

2 Doamne, dă ascultare vocii mele; urechile tale să fie atente la vocea cererilor mele.

Herre! hør paa min Røst; lad dine Øren mærke paa mine ydmyge Begæringers Røst.

3 Dacă tu, DOAMNE, ai însemna nelegiuirile, Doamne, cine ar sta în picioare?

Dersom du, Herre, vil tage Vare paa Misgerninger, Herre! hvo kan da bestaa?

4 Dar la tine este iertare, ca să fii de temut.

Men hos dig er Forladelse, paa det du maa frygtes.

5 Eu aștept pe DOMNUL, sufletul meu așteaptă și eu sper în cuvântul lui.

Jeg biede efter Herren, min Sjæl biede, og jeg haabede paa hans Ord.

6 Sufletul meu așteaptă pe Domnul mai mult decât străjerii venirea dimineții, da, decât străjerii venirea dimineții.

Min Sjæl længes efter Herren mere end Vægtere efter Morgenen, Vægtere efter Morgenen.

7 Să spere Israel în DOMNUL, căci la DOMNUL este milă și la el este multă răscumpărare.

Israel! haab paa Herren; thi hos Herren er Miskundhed, og megen Forløsning er hos ham.

8 Și va răscumpăra pe Israel din toate nelegiuirile lui.

Og han skal forløse Israel af alle dets Misgerninger.