Psalmii 129

1 O cântare a treptelor. De multe ori m-au chinuit din tinerețea mea, să spună acum Israel:

Allt frá bernsku var ég ofsóttur (það er Ísrael sem talar)

2 De multe ori m-au chinuit din tinerețea mea, totuși nu m-au învins.

og misréttinu linnti ekki – en aldrei var ég þurrkaður út. Aldrei hefur óvinum mínum tekist að uppræta mig!

3 Plugarii au arat pe spatele meu, și-au lungit brazdele.

Þótt þeir húðstrýktu mig og tættu bak mitt, þá segi ég samt:

4 DOMNUL este drept, el a tăiat în bucăți frânghiile celor stricați.

„Drottinn er góður!“Því að hann braut hlekkina sem illmennin höfðu fjötrað mig með.

5 Să fie încurcați și întorși înapoi toți cei ce urăsc Sionul.

Þeir sem hata Jerúsalem skulu verða til skammar og flýja.

6 Să fie pe acoperișul casei ca iarba, care se ofilește înainte de a crește,

Þeir skulu vera eins og gras á þaki – það skrælnar áður en það hefur vaxið og myndað fræ.

7 Cu care cosașul nu își umple mâna, nici sânul său cel ce leagă snopii.

Sláttumaðurinn mun grípa í tómt og sá sem bindur fær ekki neitt.

8 Nici trecătorii nu spun: Binecuvântarea DOMNULUI fie peste voi; vă binecuvântăm în numele DOMNULUI.

Þeir sem framhjá fara skulu ekki óska þér blessunar. En við ykkur segjum við: „Drottinn blessi þig!“