Psalmii 129

1 O cântare a treptelor. De multe ori m-au chinuit din tinerețea mea, să spună acum Israel:

Veisu korkeimmassa Kuorissa. He ovat usein minua ahdistaneet, hamasta nuoruudestani, sanokaan nyt Israel;

2 De multe ori m-au chinuit din tinerețea mea, totuși nu m-au învins.

He ovat usein minua ahdistaneet, hamasta nuoruudestani; mutta ei he minua voittaneet.

3 Plugarii au arat pe spatele meu, și-au lungit brazdele.

Kyntäjät ovat minun selkäni päällä kyntäneet, ja vakonsa pitkäksi vetäneet.

4 DOMNUL este drept, el a tăiat în bucăți frânghiile celor stricați.

Herra, joka vanhurskas on, on jumalattomain köydet katkonut.

5 Să fie încurcați și întorși înapoi toți cei ce urăsc Sionul.

Tulkoon häpiään ja kääntyköön takaperin kaikki, jotka Zionia vihaavat.

6 Să fie pe acoperișul casei ca iarba, care se ofilește înainte de a crește,

Olkoon niinkuin ruoho kattojen päällä, joka kuivettuu ennen kuin se reväistään ylös,

7 Cu care cosașul nu își umple mâna, nici sânul său cel ce leagă snopii.

Joista niittäjä ei kättänsä täytä, eikä lyhteensitoja syliänsä;

8 Nici trecătorii nu spun: Binecuvântarea DOMNULUI fie peste voi; vă binecuvântăm în numele DOMNULUI.

Eikä yksikään ohitsekäypä sano: olkoon Herran siunaus teidän päällänne: me siunaamme teitä Herran nimeen.