< Psalmii 120 >
1 O cântare a treptelor. În strâmtorarea mea am strigat către DOMNUL și el m-a ascultat.
(Sang til Festrejserne.) Jeg råbte til HERREN i Nød, og han svarede mig.
2 Scapă-mi sufletul, DOAMNE, de buzele mincinoase și de limba înșelătoare.
HERRE, udfri min Sjæl fra Løgnelæber, fra den falske Tunge!
3 Ce ți se va da? Sau ce ți se va face, limbă mincinoasă?
Der ramme dig dette og hint, du falske Tunge!
4 Săgeți ascuțite ale celui tare, cu cărbuni de ienupăr.
Den stærkes Pile er hvæsset ved glødende Gyvel.
5 Vai mie, că locuiesc temporar în Meșec, că locuiesc în corturile Chedarului.
Ve mig, at jeg må leve som fremmed i Mesjek, bo iblandt Kedars Telte!
6 Sufletul meu a locuit mult cu cel ce urăște pacea.
Min Sjæl har længe nok boet blandt Folk, som hader Fred.
7 Eu sunt pentru pace, dar când vorbesc eu, ei sunt pentru război.
Jeg vil Fred; men taler jeg, vil de Krig!