Psalmii 12

1 Mai marelui muzician pe un instrument cu coarde, un psalm al lui David. Ajută DOAMNE, fiindcă cel evlavios se duce, fiindcă dispar cei credincioși dintre copiii oamenilor.

In finem, pro octava. Psalmus David. [Salvum me fac, Domine, quoniam defecit sanctus, quoniam diminutæ sunt veritates a filiis hominum.

2 Ei vorbesc deșertăciune, fiecare cu aproapele său, ei vorbesc cu buze lingușitoare și cu o inimă prefăcută.

Vana locuti sunt unusquisque ad proximum suum; labia dolosa, in corde et corde locuti sunt.

3 DOMNUL va stârpi toate buzele lingușitoare și limba care vorbește lucruri trufașe,

Disperdat Dominus universa labia dolosa, et linguam magniloquam.

4 Ei care au spus: Cu limba noastră vom învinge și buzele noastre sunt ale noastre; cine este domn peste noi?

Qui dixerunt: Linguam nostram magnificabimus; labia nostra a nobis sunt. Quis noster dominus est?

5 Din cauza oprimării celor săraci, din cauza oftatului celor nevoiași, mă voi ridica acum, spune DOMNUL; îl voi pune la loc sigur față de cel ce pufnește la el.

Propter miseriam inopum, et gemitum pauperum, nunc exsurgam, dicit Dominus. Ponam in salutari; fiducialiter agam in eo.

6 Cuvintele DOMNULUI sunt cuvinte pure, ca argintul curățat într-un cuptor de pământ, purificat de șapte ori.

Eloquia Domini, eloquia casta; argentum igne examinatum, probatum terræ, purgatum septuplum.

7 Tu le vei ține, DOAMNE, tu le vei păstra din această generație pentru totdeauna.

Tu, Domine, servabis nos, et custodies nos a generatione hac in æternum.

8 Cei stricați umblă pretutindeni, când cei mai ticăloși oameni sunt înălțați.

In circuitu impii ambulant: secundum altitudinem tuam multiplicasti filios hominum.]