< Psalmii 12 >
1 Mai marelui muzician pe un instrument cu coarde, un psalm al lui David. Ajută DOAMNE, fiindcă cel evlavios se duce, fiindcă dispar cei credincioși dintre copiii oamenilor.
(Til sangmesteren. Efter den ottende. En salme af David.) HERRE, hjælp, thi de fromme er borte, svundet er Troskab blandt Menneskens Børn;
2 Ei vorbesc deșertăciune, fiecare cu aproapele său, ei vorbesc cu buze lingușitoare și cu o inimă prefăcută.
de taler Løgn, den ene til den anden, med svigefulde Læber og tvedelt Hjerte.
3 DOMNUL va stârpi toate buzele lingușitoare și limba care vorbește lucruri trufașe,
Hver svigefuld Læbe udrydde HERREN, den Tunge, der taler store Ord,
4 Ei care au spus: Cu limba noastră vom învinge și buzele noastre sunt ale noastre; cine este domn peste noi?
dem, som siger: "Vor Tunge gør os stærke, vore Læber er med os, hvo er vor Herre?"
5 Din cauza oprimării celor săraci, din cauza oftatului celor nevoiași, mă voi ridica acum, spune DOMNUL; îl voi pune la loc sigur față de cel ce pufnește la el.
"For armes Nød og fattiges Suk vil jeg nu stå op", siger HERREN, "jeg frelser den, som man blæser ad."
6 Cuvintele DOMNULUI sunt cuvinte pure, ca argintul curățat într-un cuptor de pământ, purificat de șapte ori.
HERRENs Ord er rene Ord, det pure, syvfold lutrede Sølv.
7 Tu le vei ține, DOAMNE, tu le vei păstra din această generație pentru totdeauna.
HERRE, du vogter os, værner os evigt mod denne Slægt.
8 Cei stricați umblă pretutindeni, când cei mai ticăloși oameni sunt înălțați.
De gudløse færdes frit overalt, når Skarn ophøjes blandt Menneskens Børn.