Psalmii 11

1 Mai marelui muzician, un psalm al lui David. În DOMNUL îmi pun încrederea; cum spuneți voi sufletului meu: Fugi ca o pasăre la muntele vostru?

Au chef des chantres; de David. L’Eternel est mon abri: comment me dites-vous: "Fuis vers la montagne comme un oiseau?

2 Căci, iată, cei stricați își încordează arcul, își pregătesc săgeata pe coardă, ca să poată trage în ascuns spre cei integri în inimă.

Car voici que les méchants bandent leur arc, fixent leur flèche sur la corde,

3 Dacă temeliile sunt distruse, ce poate face cel drept?

pour la lancer, dans les ténèbres, contre les cœurs droits. Si les fondements sont renversés, que peut faire le juste?"

4 DOMNUL este în templul său sfânt, tronul DOMNULUI este în cer; ochii lui privesc, pleoapele lui încearcă pe copiii oamenilor.

L’Eternel, dans son saint palais, l’Eternel, dont le trône est aux cieux, ses yeux regardent, ses paupières distinguent les fils d’Adam.

5 DOMNUL încearcă pe cel drept, dar pe cel stricat și pe cel ce iubește violența, sufletul lui îi urăște.

L’Eternel éprouve le juste, mais le méchant et le partisan de la violence, il les hait de toute son âme.

6 Peste cei stricați el va ploua cu capcane, foc și pucioasă și o groaznică furtună, aceasta va fi partea paharului lor.

Il fait pleuvoir sur les impies des charbons ardents: le feu, le soufre et un vent brûlant sont le lot qui leur échoit en partage.

7 Căci DOMNUL cel drept iubește dreptatea, înfățișarea lui privește pe cei integri.

Car l’Eternel est juste, il aime ce qui est juste: quiconque est droit contemplera sa face.