< Psalmii 109 >
1 Mai marelui muzician, un psalm al lui David. Nu tăcea, Dumnezeul laudei mele,
2 Pentru că gura celui stricat și gura celui înșelător sunt deschise împotriva mea, au vorbit împotriva mea cu o limbă mincinoasă.
3 M-au încercuit de asemenea cu vorbe de ură și au luptat împotriva mea fără motiv.
4 Pentru dragostea mea sunt ei potrivnicii mei, dar eu mă dedic rugăciunii.
5 Și mi-au răsplătit cu rău pentru bine și ură pentru dragostea mea.
6 Pune peste el un om stricat și să stea în picioare Satan la dreapta lui.
7 Când va fi judecat, să fie condamnat și rugăciunea lui să devină păcat.
8 Zilele lui să fie puține; și un altul să îi ia serviciul.
9 Copiii lui să fie fără tată și soția lui văduvă.
10 Copiii lui să fie continuu vagabonzi și să cerșească, să își caute de asemenea pâinea departe de locurile lor pustiite.
11 Jecmănitorul să apuce tot ce are el; și lasă străinii să prade munca lui.
12 Să nu fie acolo niciunul să întindă mila spre el, nici să nu fie cineva să arate favoare pentru copiii lui fără tată.
13 Posteritatea lui să fie stârpită; și în generația următoare numele lor să fie șters.
14 Nelegiuirea părinților lui să fie amintită înaintea DOMNULUI; și să nu se șteargă păcatul mamei sale.
15 Să fie înaintea DOMNULUI continuu, ca să stârpească amintirea lor de pe pământ.
16 Pentru că nu și-a amintit să arate milă, ci a persecutat pe sărac și pe nevoiaș, ca să ucidă pe cel cu inima frântă.
17 Cum a iubit el blestemarea, astfel să vină aceasta la el; cum nu și-a găsit plăcere în binecuvântare, astfel să se depărteze aceasta de el.
18 Cum s-a îmbrăcat cu blestemare precum cu haina lui, astfel să vină aceasta în adâncurile lui ca apa, și în oasele lui ca untdelemnul.
19 Să îi fie ca o haină care îl acoperă și ca un brâu cu care este încins continuu.
20 Să fie aceasta răsplata potrivnicilor mei de la DOMNUL și a celor ce vorbesc rău împotriva sufletului meu.
21 Dar tu, DUMNEZEULE Domnul, lucrează pentru mine datorită numelui tău, pentru că mila ta este bună, salvează-mă.
22 Căci eu sunt sărac și nevoiaș, și inima mea este rănită înăuntrul meu.
23 Am trecut ca umbra când aceasta se lungește, sunt aruncat în sus și în jos ca lăcusta.
24 Genunchii mei se clatină de postire și carnea mea hămesește de grăsime.
25 Am devenit de asemenea ocară pentru ei, când s-au uitat la mine și-au clătinat capetele.
26 Ajută-mă, DOAMNE Dumnezeul meu, salvează-mă conform milei tale,
27 Ca ei să știe că aceasta este mâna ta; că tu, DOAMNE, ai făcut aceasta.
28 Lasă-i să blesteme, dar tu binecuvântează; când ei se ridică, să fie rușinați; dar servitorul tău să se bucure.
29 Potrivnicii mei să se îmbrace cu rușine și să se acopere cu propria lor confuzie, precum cu o manta.
30 Voi lăuda foarte mult pe DOMNUL cu gura mea; da, îl voi lăuda în mijlocul mulțimii.
31 Pentru că va sta în picioare la dreapta celui sărac, pentru a-l salva de cei ce îi condamnă sufletul.
