< Psalmii 109 >

1 Mai marelui muzician, un psalm al lui David. Nu tăcea, Dumnezeul laudei mele,
In finem, Psalmus David.
2 Pentru că gura celui stricat și gura celui înșelător sunt deschise împotriva mea, au vorbit împotriva mea cu o limbă mincinoasă.
Deus laudem meam ne tacueris: quia os peccatoris, et os dolosi super me apertum est.
3 M-au încercuit de asemenea cu vorbe de ură și au luptat împotriva mea fără motiv.
Locuti sunt adversum me lingua dolosa, et sermonibus odii circumdederunt me: et expugnaverunt me gratis.
4 Pentru dragostea mea sunt ei potrivnicii mei, dar eu mă dedic rugăciunii.
Pro eo ut me diligerent, detrahebant mihi: ego autem orabam.
5 Și mi-au răsplătit cu rău pentru bine și ură pentru dragostea mea.
Et posuerunt adversum me mala pro bonis: et odium pro dilectione mea.
6 Pune peste el un om stricat și să stea în picioare Satan la dreapta lui.
Constitue super eum peccatorem: et diabolus stet a dextris eius.
7 Când va fi judecat, să fie condamnat și rugăciunea lui să devină păcat.
Cum iudicatur, exeat condemnatus: et oratio eius fiat in peccatum.
8 Zilele lui să fie puține; și un altul să îi ia serviciul.
Fiant dies eius pauci: et episcopatum eius accipiat alter.
9 Copiii lui să fie fără tată și soția lui văduvă.
Fiant filii eius orphani: et uxor eius vidua.
10 Copiii lui să fie continuu vagabonzi și să cerșească, să își caute de asemenea pâinea departe de locurile lor pustiite.
Nutantes transferantur filii eius, et mendicent: et eiiciantur de habitationibus suis.
11 Jecmănitorul să apuce tot ce are el; și lasă străinii să prade munca lui.
Scrutetur fœnerator omnem substantiam eius: et diripiant alieni labores eius.
12 Să nu fie acolo niciunul să întindă mila spre el, nici să nu fie cineva să arate favoare pentru copiii lui fără tată.
Non sit illi adiutor: nec sit qui misereatur pupillis eius.
13 Posteritatea lui să fie stârpită; și în generația următoare numele lor să fie șters.
Fiant nati eius in interitum: in generatione una deleatur nomen eius.
14 Nelegiuirea părinților lui să fie amintită înaintea DOMNULUI; și să nu se șteargă păcatul mamei sale.
In memoriam redeat iniquitas patrum eius in conspectu Domini: et peccatum matris eius non deleatur.
15 Să fie înaintea DOMNULUI continuu, ca să stârpească amintirea lor de pe pământ.
Fiant contra Dominum semper, et dispereat de terra memoria eorum:
16 Pentru că nu și-a amintit să arate milă, ci a persecutat pe sărac și pe nevoiaș, ca să ucidă pe cel cu inima frântă.
pro eo quod non est recordatus facere misericordiam.
17 Cum a iubit el blestemarea, astfel să vină aceasta la el; cum nu și-a găsit plăcere în binecuvântare, astfel să se depărteze aceasta de el.
Et persecutus est hominem inopem, et mendicum, et compunctum corde mortificare.
18 Cum s-a îmbrăcat cu blestemare precum cu haina lui, astfel să vină aceasta în adâncurile lui ca apa, și în oasele lui ca untdelemnul.
Et dilexit maledictionem, et veniet ei: et noluit benedictionem, et elongabitur ab eo. Et induit maledictionem sicut vestimentum, et intravit sicut aqua in interiora eius, et sicut oleum in ossibus eius.
19 Să îi fie ca o haină care îl acoperă și ca un brâu cu care este încins continuu.
Fiat ei sicut vestimentum, quo operitur: et sicut zona, qua semper præcingitur.
20 Să fie aceasta răsplata potrivnicilor mei de la DOMNUL și a celor ce vorbesc rău împotriva sufletului meu.
Hoc opus eorum, qui detrahunt mihi apud Dominum: et qui loquuntur mala adversus animam meam.
21 Dar tu, DUMNEZEULE Domnul, lucrează pentru mine datorită numelui tău, pentru că mila ta este bună, salvează-mă.
Et tu Domine, Domine, fac mecum propter nomen tuum: quia suavis est misericordia tua.
22 Căci eu sunt sărac și nevoiaș, și inima mea este rănită înăuntrul meu.
Libera me quia egenus, et pauper ego sum: et cor meum conturbatum est intra me.
23 Am trecut ca umbra când aceasta se lungește, sunt aruncat în sus și în jos ca lăcusta.
Sicut umbra cum declinat, ablatus sum: et excussus sum sicut locustæ.
24 Genunchii mei se clatină de postire și carnea mea hămesește de grăsime.
Genua mea infirmata sunt a ieiunio: et caro mea immutata est propter oleum.
25 Am devenit de asemenea ocară pentru ei, când s-au uitat la mine și-au clătinat capetele.
Et ego factus sum opprobrium illis: viderunt me, et moverunt capita sua.
26 Ajută-mă, DOAMNE Dumnezeul meu, salvează-mă conform milei tale,
Adiuva me Domine Deus meus: salvum me fac secundum misericordiam tuam.
27 Ca ei să știe că aceasta este mâna ta; că tu, DOAMNE, ai făcut aceasta.
Et sciant quia manus tua hæc: et tu Domine fecisti eam.
28 Lasă-i să blesteme, dar tu binecuvântează; când ei se ridică, să fie rușinați; dar servitorul tău să se bucure.
Maledicent illi, et tu benedices: qui insurgunt in me, confundantur: servus autem tuus lætabitur.
29 Potrivnicii mei să se îmbrace cu rușine și să se acopere cu propria lor confuzie, precum cu o manta.
Induantur qui detrahunt mihi, pudore: et operiantur sicut diploide confusione sua.
30 Voi lăuda foarte mult pe DOMNUL cu gura mea; da, îl voi lăuda în mijlocul mulțimii.
Confitebor Domino nimis in ore meo: et in medio multorum laudabo eum.
31 Pentru că va sta în picioare la dreapta celui sărac, pentru a-l salva de cei ce îi condamnă sufletul.
Quia astitit a dextris pauperis, ut salvam faceret a persequentibus animam meam.

< Psalmii 109 >