Psalmii 109
1 Mai marelui muzician, un psalm al lui David. Nu tăcea, Dumnezeul laudei mele,
Þú Guð sem ég lofa, vertu ekki þögull
2 Pentru că gura celui stricat și gura celui înșelător sunt deschise împotriva mea, au vorbit împotriva mea cu o limbă mincinoasă.
því að óguðlegir baktala mig og ljúga á mig sökum.
3 M-au încercuit de asemenea cu vorbe de ură și au luptat împotriva mea fără motiv.
Án saka hata þeir mig og ráðast á mig.
4 Pentru dragostea mea sunt ei potrivnicii mei, dar eu mă dedic rugăciunii.
Ég elska þá, en jafnvel meðan ég bið fyrir þeim, ofsækja þeir mig.
5 Și mi-au răsplătit cu rău pentru bine și ură pentru dragostea mea.
Þeir gjalda gott með illu og ást mína með hatri.
6 Pune peste el un om stricat și să stea în picioare Satan la dreapta lui.
Leyfðu þeim að finna hvernig mér líður! Leyfðu óvini mínum að þola sama óréttlæti og hann beitir mig – vera dæmdur af ranglátum dómara.
7 Când va fi judecat, să fie condamnat și rugăciunea lui să devină păcat.
Og þegar úrskurður fellur, lát hann þá verða honum til tjóns. Líttu á bænir hans eins og innantómt raus.
8 Zilele lui să fie puține; și un altul să îi ia serviciul.
Styttu æviár hans. Skipaðu annan í embætti hans.
9 Copiii lui să fie fără tată și soția lui văduvă.
Börn hans verði föðurlaus og kona hans ekkja
10 Copiii lui să fie continuu vagabonzi și să cerșească, să își caute de asemenea pâinea departe de locurile lor pustiite.
og rektu þau burt úr rústum heimilis þeirra.
11 Jecmănitorul să apuce tot ce are el; și lasă străinii să prade munca lui.
Lánardrottnarnir taki landareign hans og ókunnugir fái allt sem hann hafði aflað.
12 Să nu fie acolo niciunul să întindă mila spre el, nici să nu fie cineva să arate favoare pentru copiii lui fără tată.
Enginn sýni honum miskunn né aumki sig yfir föðurlausu börnin hans.
13 Posteritatea lui să fie stârpită; și în generația următoare numele lor să fie șters.
Afkomendur hans verði afmáðir og ætt hans eins og hún leggur sig.
14 Nelegiuirea părinților lui să fie amintită înaintea DOMNULUI; și să nu se șteargă păcatul mamei sale.
Refsaðu fyrir syndir föður hans og móður og dragðu ekki af.
15 Să fie înaintea DOMNULUI continuu, ca să stârpească amintirea lor de pe pământ.
Láttu misgjörðir hans aldrei falla í gleymsku, en minningu ættarinnar að engu verða.
16 Pentru că nu și-a amintit să arate milă, ci a persecutat pe sărac și pe nevoiaș, ca să ucidă pe cel cu inima frântă.
Hann sýndi engum manni miskunn, en ofsótti nauðstadda og steypti aðþrengdum í dauðann.
17 Cum a iubit el blestemarea, astfel să vină aceasta la el; cum nu și-a găsit plăcere în binecuvântare, astfel să se depărteze aceasta de el.
Hann formælti öðrum, bölvunin komi honum sjálfum í koll. Að blessa lét hann ógert, blessun sé því fjarri honum.
18 Cum s-a îmbrăcat cu blestemare precum cu haina lui, astfel să vină aceasta în adâncurile lui ca apa, și în oasele lui ca untdelemnul.
Að bölva, það átti við hann, það var honum eðlilegt eins og að éta og drekka.
19 Să îi fie ca o haină care îl acoperă și ca un brâu cu care este încins continuu.
Formælingar hans bitni á honum sjálfum, hylji hann, eins og fötin sem hann er í og beltið um mitti hans.
20 Să fie aceasta răsplata potrivnicilor mei de la DOMNUL și a celor ce vorbesc rău împotriva sufletului meu.
Þetta séu laun andstæðinga minna frá Drottni – þeirra sem ljúga á mig og hóta mér dauða.
21 Dar tu, DUMNEZEULE Domnul, lucrează pentru mine datorită numelui tău, pentru că mila ta este bună, salvează-mă.
En Drottinn, farðu með mig eins og barnið þitt! Eins og þann sem ber þitt eigið nafn. Frelsaðu mig Drottinn, vegna elsku þinnar.
22 Căci eu sunt sărac și nevoiaș, și inima mea este rănită înăuntrul meu.
Það hallar undan fæti, ég finn að dauðinn nálgast.
23 Am trecut ca umbra când aceasta se lungește, sunt aruncat în sus și în jos ca lăcusta.
Ég er hristur til jarðar eins og padda af ermi!
24 Genunchii mei se clatină de postire și carnea mea hămesește de grăsime.
Ég skelf í hnjánum – fastan var erfið, ég er ekkert nema skinn og bein.
25 Am devenit de asemenea ocară pentru ei, când s-au uitat la mine și-au clătinat capetele.
Ég er eins og minnisvarði um mistök og þegar menn sjá mig hrista þeir höfuðið.
26 Ajută-mă, DOAMNE Dumnezeul meu, salvează-mă conform milei tale,
Hjálpaðu mér Drottinn Guð minn! Frelsaðu mig sakir elsku þinnar og kærleika.
27 Ca ei să știe că aceasta este mâna ta; că tu, DOAMNE, ai făcut aceasta.
Gerðu það svo að allir sjái, svo að enginn efist um að það var þitt verk,
28 Lasă-i să blesteme, dar tu binecuvântează; când ei se ridică, să fie rușinați; dar servitorul tău să se bucure.
– þá mega þeir formæla mér ef þeir vilja, sama er mér, aðeins að þú blessir mig. Þá munu illráð þeirra gegn mér mistakast og ég ganga mína leið, glaður í bragði.
29 Potrivnicii mei să se îmbrace cu rușine și să se acopere cu propria lor confuzie, precum cu o manta.
Ónýttu áform þeirra! Sveipaðu þá skömm!
30 Voi lăuda foarte mult pe DOMNUL cu gura mea; da, îl voi lăuda în mijlocul mulțimii.
Þá mun ég ekki láta af að þakka Drottni, lofa hann í allra áheyrn.
31 Pentru că va sta în picioare la dreapta celui sărac, pentru a-l salva de cei ce îi condamnă sufletul.
Því að hann er athvarf fátækra og þeirra sem líða skort. Hann frelsar þá undan óvinum þeirra.
