< Psalmii 109 >
1 Mai marelui muzician, un psalm al lui David. Nu tăcea, Dumnezeul laudei mele,
“To the chief musician, by David, a psalm.” O God of my praise, do not keep silence.
2 Pentru că gura celui stricat și gura celui înșelător sunt deschise împotriva mea, au vorbit împotriva mea cu o limbă mincinoasă.
For the mouth of the wicked and the mouth of deceit are opened against me: they have spoken with me with the tongue of falsehood.
3 M-au încercuit de asemenea cu vorbe de ură și au luptat împotriva mea fără motiv.
Also with words of hatred have they encompassed me, and they fight against me without a cause.
4 Pentru dragostea mea sunt ei potrivnicii mei, dar eu mă dedic rugăciunii.
In recompense for my love are they my accusers, while I have nothing but prayer.
5 Și mi-au răsplătit cu rău pentru bine și ură pentru dragostea mea.
And they impose evil on me in recompense for good, and hatred in lieu of my love.
6 Pune peste el un om stricat și să stea în picioare Satan la dreapta lui.
Appoint thou a wicked man over him: and let an accuser stand at his right hand.
7 Când va fi judecat, să fie condamnat și rugăciunea lui să devină păcat.
When he is to be judged, let him go forth guilty, and let his prayer become sin.
8 Zilele lui să fie puține; și un altul să îi ia serviciul.
Let his days be few, and let another take his office.
9 Copiii lui să fie fără tată și soția lui văduvă.
Let his children be fatherless, and his wife a widow.
10 Copiii lui să fie continuu vagabonzi și să cerșească, să își caute de asemenea pâinea departe de locurile lor pustiite.
Let his children be continually moving about, and beg, and let them seek [their bread] out of their ruined places.
11 Jecmănitorul să apuce tot ce are el; și lasă străinii să prade munca lui.
Let the creditor lay snares after all that he hath, and let strangers plunder his labor.
12 Să nu fie acolo niciunul să întindă mila spre el, nici să nu fie cineva să arate favoare pentru copiii lui fără tată.
Let him have none that extendeth kindness, and let there be none that is gracious to his fatherless children.
13 Posteritatea lui să fie stârpită; și în generația următoare numele lor să fie șters.
Let his posterity be cut off: in another generation let their name be blotted out.
14 Nelegiuirea părinților lui să fie amintită înaintea DOMNULUI; și să nu se șteargă păcatul mamei sale.
Let the iniquity of his fathers be remembered by the Lord, and let the sin of his mother not be blotted out.
15 Să fie înaintea DOMNULUI continuu, ca să stârpească amintirea lor de pe pământ.
Let them be before the Lord continually, that he may cut off from the earth their memory.
16 Pentru că nu și-a amintit să arate milă, ci a persecutat pe sărac și pe nevoiaș, ca să ucidă pe cel cu inima frântă.
For the reason that he remembered not to show kindness; but persecuted the poor and needy man, and the grieved in heart to put him to death.
17 Cum a iubit el blestemarea, astfel să vină aceasta la el; cum nu și-a găsit plăcere în binecuvântare, astfel să se depărteze aceasta de el.
As he loved cursing, so let it come over him: and as he delighted not in blessing, so let it be far from him.
18 Cum s-a îmbrăcat cu blestemare precum cu haina lui, astfel să vină aceasta în adâncurile lui ca apa, și în oasele lui ca untdelemnul.
And he clothed himself with cursing as with his garment, and it cometh like water within him, and like oil into his bones.
19 Să îi fie ca o haină care îl acoperă și ca un brâu cu care este încins continuu.
Let it be unto him as a garment in which he wrappeth himself, and for a girdle let him be continually girded with it.
20 Să fie aceasta răsplata potrivnicilor mei de la DOMNUL și a celor ce vorbesc rău împotriva sufletului meu.
Let this be the reward of my accusers from the Lord, and of those that speak evil against my soul.
21 Dar tu, DUMNEZEULE Domnul, lucrează pentru mine datorită numelui tău, pentru că mila ta este bună, salvează-mă.
But thou, O Eternal Lord, deal with me for the sake of thy name: because thy kindness is good, deliver thou me.
22 Căci eu sunt sărac și nevoiaș, și inima mea este rănită înăuntrul meu.
For poor and needy am I, and my heart is deeply wounded within me.
23 Am trecut ca umbra când aceasta se lungește, sunt aruncat în sus și în jos ca lăcusta.
Like the shadow when it declineth do I hasten away: I am driven suddenly off like the locusts.
24 Genunchii mei se clatină de postire și carnea mea hămesește de grăsime.
My knees stumble through fasting, and my flesh faileth of fatness.
25 Am devenit de asemenea ocară pentru ei, când s-au uitat la mine și-au clătinat capetele.
And I am become a reproach unto them: when they see me, they shake their head.
26 Ajută-mă, DOAMNE Dumnezeul meu, salvează-mă conform milei tale,
Help me, O Lord my God: O save me according to thy kindness:
27 Ca ei să știe că aceasta este mâna ta; că tu, DOAMNE, ai făcut aceasta.
That they may know that this is thy hand: that thou, Lord, hast truly done it.
28 Lasă-i să blesteme, dar tu binecuvântează; când ei se ridică, să fie rușinați; dar servitorul tău să se bucure.
Let them then curse, but do thou bless: when they arise, let them be made ashamed; but let thy servant rejoice.
29 Potrivnicii mei să se îmbrace cu rușine și să se acopere cu propria lor confuzie, precum cu o manta.
Let my accusers be clothed with confusion, and let them wrap themselves, as with a mantle, in their own shame.
30 Voi lăuda foarte mult pe DOMNUL cu gura mea; da, îl voi lăuda în mijlocul mulțimii.
I will thank the Lord greatly with my mouth, and in the midst of many will I praise him.
31 Pentru că va sta în picioare la dreapta celui sărac, pentru a-l salva de cei ce îi condamnă sufletul.
For he ever standeth at the right hand of the needy, to save him from those that judge his soul.