Psalmii 104
1 Binecuvântează pe DOMNUL, suflete al meu. DOAMNE Dumnezeul meu, tu ești foarte mare; tu ești îmbrăcat cu onoare și maiestate.
RAB'be övgüler sun, ey gönlüm! Ya RAB Tanrım, ne ulusun! Görkem ve yücelik kuşanmışsın,
2 Cel care se acoperă cu lumină precum cu o haină, cel care întinde cerurile ca pe o perdea,
Bir kaftana bürünür gibi ışığa bürünmüşsün. Gökleri bir çadır gibi geren,
3 Cel care pune bârnele cămărilor lui în ape, cel care face din nori carul său; cel care umblă pe aripile vântului;
Evini yukarıdaki sular üzerine kuran, Bulutları kendine savaş arabası yapan, Rüzgarın kanatları üzerinde gezen,
4 Cel care face îngerii lui duhuri; pe servitorii lui un foc arzând;
Rüzgarları kendine haberci, Yıldırımları hizmetkâr eden sensin.
5 Care a pus fundațiile pământului, ca să nu fie clintit niciodată.
Yeryüzünü temeller üzerine kurdun, Asla sarsılmasın diye.
6 Tu l-ai acoperit cu adâncul precum cu o haină, apele au stat deasupra munților.
Engini ona bir giysi gibi giydirdin, Sular dağların üzerinde durdu.
7 La mustrarea ta ele au fugit; la vocea tunetului tău au plecat în grabă.
Sen kükreyince sular kaçtı, Göğü gürletince hemen çekildi.
8 Ele urcă pe munți; coboară pe văi spre locul pe care tu l-ai întemeiat pentru ele.
Dağları aşıp derelere aktı, Onlar için belirlediğin yerlere doğru.
9 Ai așezat un hotar ca ele să nu treacă peste el, ca să nu se întoarcă din nou să acopere pământul.
Bir sınır koydun önlerine, Geçmesinler, gelip yeryüzünü bir daha kaplamasınlar diye.
10 El trimite izvoarele în văile care aleargă printre dealuri.
Vadilerde fışkırttığın pınarlar, Dağların arasından akar.
11 Ele adapă fiecare fiară a câmpului, măgarii sălbatici își astâmpără setea.
Bütün kır hayvanlarını suvarır, Yaban eşeklerinin susuzluğunu giderirler.
12 Prin ele păsările cerului, care cântă printre ramuri, își vor avea locuințele.
Kuşlar yanlarında yuva kurar, Dalların arasında ötüşürler.
13 El adapă dealurile din cămările lui, pământul este săturat cu rodul lucrărilor tale.
Gökteki evinden dağları sularsın, Yeryüzü işlerinin meyvesine doyar.
14 El face să crească iarba pentru vite și verdeață pentru folosul omului, ca să aducă hrană din pământ;
Hayvanlar için ot, İnsanların yararı için bitkiler yetiştirirsin; İnsanlar ekmeğini topraktan çıkarsın diye,
15 Și vin, care face inima omului veselă, și untdelemn pentru a face fața lui să strălucească și pâine care întărește inima omului.
Yüreklerini sevindiren şarabı, Yüzlerini güldüren zeytinyağını, Güçlerini artıran ekmeği hep sen verirsin.
16 Copacii DOMNULUI sunt plini de sevă; cedrii Libanului, pe care i-a sădit,
RAB'bin ağaçları, Kendi diktiği Lübnan sedirleri suya doyar.
17 Unde păsările își fac cuiburile; cât despre barză, brazii sunt casa ei.
Kuşlar orada yuva yapar, Leyleğin evi ise çamlardadır.
18 Dealurile înalte sunt un loc de scăpare pentru caprele sălbatice; și stâncile pentru iepuri.
Yüksek dağlar dağ keçilerinin uğrağı, Kayalar kaya tavşanlarının sığınağıdır.
19 El a rânduit luna pentru anotimpuri, soarele își cunoaște apusul.
Mevsimleri göstersin diye ayı, Batacağı zamanı bilen güneşi yarattın.
20 Tu faci întuneric și este noapte, în care toate fiarele pădurii se furișează.
Karartırsın ortalığı, gece olur, Başlar kıpırdamaya orman hayvanları.
21 Leii tineri răcnesc după prada lor și își caută hrana de la Dumnezeu.
Genç aslan av peşinde kükrer, Tanrı'dan yiyecek ister.
22 Soarele răsare, ei se adună și se culcă în vizuinile lor.
Güneş doğunca İnlerine çekilir, yatarlar.
23 Omul iese la lucrarea lui și la munca lui până seara.
İnsan işine gider, Akşama dek çalışmak için.
24 DOAMNE, cât de multe sunt lucrările tale! În înțelepciune le-ai făcut pe toate, pământul este plin de bogățiile tale.
Ya RAB, ne çok eserin var! Hepsini bilgece yaptın; Yeryüzü yarattıklarınla dolu.
25 Așa este această măreață și largă mare, în care sunt nenumărate lucruri furișându-se, deopotrivă fiare mici și mari.
İşte uçsuz bucaksız denizler, İçinde kaynaşan sayısız canlılar, Büyük küçük yaratıklar.
26 Acolo merg corăbiile, acolo este acel leviatan, tu l-ai făcut să se joace în ea.
Orada gemiler dolaşır, İçinde oynaşsın diye yarattığın Livyatan da orada.
27 Acestea toate te așteptă, ca să le dai hrana la timpul cuvenit.
Hepsi seni bekliyor, Yiyeceklerini zamanında veresin diye.
28 Ce le dai, ele adună, tu îți deschizi mâna, ele se umplă cu bunătăți.
Sen verince onlar toplar, Sen elini açınca onlar iyiliğe doyar.
29 Îți ascunzi fața, ele se tulbură; le iei suflarea, ele mor și se întorc în țărâna lor.
Yüzünü gizleyince dehşete kapılırlar, Soluklarını kesince ölüp toprak olurlar.
30 Trimiți duhul tău, ele sunt create și înnoiești fața pământului.
Ruhun'u gönderince var olurlar, Yeryüzüne yeni yaşam verirsin.
31 Gloria DOMNULUI va dăinui pentru totdeauna, DOMNUL se va bucura în lucrările lui.
RAB'bin görkemi sonsuza dek sürsün! Sevinsin RAB yaptıklarıyla!
32 El se uită pe pământ și acesta tremură, atinge dealurile și ele fumegă.
O bakınca yeryüzü titrer, O dokununca dağlar tüter.
33 Voi cânta DOMNULUI cât timp trăiesc, voi cânta laudă Dumnezeului meu cât timp voi fi.
Ömrümce RAB'be ezgiler söyleyecek, Var oldukça Tanrım'ı ilahilerle öveceğim.
34 Meditația mea despre el va fi dulce, mă voi veseli în DOMNUL.
Düşüncem O'na hoş görünsün, Sevincim RAB olsun!
35 Să fie mistuiți păcătoșii de pe pământ și să nu mai fie cei stricați. Binecuvântează pe DOMNUL, suflete al meu. Lăudați pe DOMNUL.
Tükensin dünyadaki günahlılar, Yok olsun artık kötüler! RAB'be övgüler sun, ey gönlüm! RAB'be övgüler sunun!
