Psalmii 104

1 Binecuvântează pe DOMNUL, suflete al meu. DOAMNE Dumnezeul meu, tu ești foarte mare; tu ești îmbrăcat cu onoare și maiestate.

Lova HERREN, min själ. HERRE, min Gud, du är hög och stor, i majestät och härlighet är du klädd.

2 Cel care se acoperă cu lumină precum cu o haină, cel care întinde cerurile ca pe o perdea,

Du höljer dig i ljus såsom i en mantel, du spänner ut himmelen såsom ett tält;

3 Cel care pune bârnele cămărilor lui în ape, cel care face din nori carul său; cel care umblă pe aripile vântului;

du timrar på vattnen dina salar, molnen gör du till din vagn, och du far fram på vindens vingar.

4 Cel care face îngerii lui duhuri; pe servitorii lui un foc arzând;

Du gör vindar till dina sändebud, eldslågor till dina tjänare.

5 Care a pus fundațiile pământului, ca să nu fie clintit niciodată.

Du grundade jorden på hennes fästen, så att hon icke vacklar till evig tid.

6 Tu l-ai acoperit cu adâncul precum cu o haină, apele au stat deasupra munților.

Med djupet betäckte du henne såsom med en klädnad; uppöver bergen stodo vattnen.

7 La mustrarea ta ele au fugit; la vocea tunetului tău au plecat în grabă.

Men för din näpst flydde de; för ljudet av ditt dunder hastade de undan.

8 Ele urcă pe munți; coboară pe văi spre locul pe care tu l-ai întemeiat pentru ele.

Berg höjde sig, och dalar sänkte sig, på den plats som du hade bestämt för dem.

9 Ai așezat un hotar ca ele să nu treacă peste el, ca să nu se întoarcă din nou să acopere pământul.

En gräns satte du, som vattnen ej fingo överskrida, så att de icke åter skulle betäcka jorden.

10 El trimite izvoarele în văile care aleargă printre dealuri.

Du lät källor flyta fram i dalarna, mellan bergen togo de sin väg.

11 Ele adapă fiecare fiară a câmpului, măgarii sălbatici își astâmpără setea.

De vattna alla markens djur, vildåsnorna släcka i dem sin törst.

12 Prin ele păsările cerului, care cântă printre ramuri, își vor avea locuințele.

Vid dem bo himmelens fåglar, från trädens grenar höja de sin röst.

13 El adapă dealurile din cămările lui, pământul este săturat cu rodul lucrărilor tale.

Du vattnar bergen från dina salar, jorden mättas av den frukt du skapar.

14 El face să crească iarba pentru vite și verdeață pentru folosul omului, ca să aducă hrană din pământ;

Du låter gräs skjuta upp för djuren och örter till människans tjänst. Så framalstrar du bröd ur jorden

15 Și vin, care face inima omului veselă, și untdelemn pentru a face fața lui să strălucească și pâine care întărește inima omului.

och vin, som gläder människans hjärta; så gör du hennes ansikte glänsande av olja, och brödet styrker människans hjärta.

16 Copacii DOMNULUI sunt plini de sevă; cedrii Libanului, pe care i-a sădit,

HERRENS träd varda ock mättade, Libanons cedrar, som han har planterat;

17 Unde păsările își fac cuiburile; cât despre barză, brazii sunt casa ei.

fåglarna bygga där sina nästen, hägern gör sitt bo i cypresserna.

18 Dealurile înalte sunt un loc de scăpare pentru caprele sălbatice; și stâncile pentru iepuri.

Stenbockarna hava fått de höga bergen, klyftorna är klippdassarnas tillflykt.

19 El a rânduit luna pentru anotimpuri, soarele își cunoaște apusul.

Du gjorde månen till att bestämma tiderna; solen vet stunden då den skall gå ned.

20 Tu faci întuneric și este noapte, în care toate fiarele pădurii se furișează.

Du sänder mörker, och det bliver natt; då komma alla skogens djur i rörelse,

21 Leii tineri răcnesc după prada lor și își caută hrana de la Dumnezeu.

de unga lejonen ryta efter rov och begära sin föda av Gud.

22 Soarele răsare, ei se adună și se culcă în vizuinile lor.

Solen går upp; då draga de sig tillbaka och lägga sig ned i sina kulor.

23 Omul iese la lucrarea lui și la munca lui până seara.

Människan går då ut till sin gärning och till sitt arbete intill aftonen.

24 DOAMNE, cât de multe sunt lucrările tale! În înțelepciune le-ai făcut pe toate, pământul este plin de bogățiile tale.

Huru mångfaldiga äro icke dina verk, o HERRE! Med vishet har du gjort dem alla. Jorden är full av vad du har skapat.

25 Așa este această măreață și largă mare, în care sunt nenumărate lucruri furișându-se, deopotrivă fiare mici și mari.

Se ock havet, det stora ock vida: ett tallöst vimmel rör sig däri, djur både stora och små.

26 Acolo merg corăbiile, acolo este acel leviatan, tu l-ai făcut să se joace în ea.

Där gå skeppen sin väg fram, Leviatan, som du har skapat att leka däri.

27 Acestea toate te așteptă, ca să le dai hrana la timpul cuvenit.

Alla vänta de efter dig, att du skall giva dem deras mat i rätt tid.

28 Ce le dai, ele adună, tu îți deschizi mâna, ele se umplă cu bunătăți.

Du giver dem, då samla de in; du upplåter din hand, då varda de mättade med goda håvor.

29 Îți ascunzi fața, ele se tulbură; le iei suflarea, ele mor și se întorc în țărâna lor.

Du fördöljer ditt ansikte, då förskräckas de; du tager bort deras ande, då förgås de och vända åter till sitt stoft igen.

30 Trimiți duhul tău, ele sunt create și înnoiești fața pământului.

Du sänder ut din ande, då varda de skapade, och du förnyar jordens anlete.

31 Gloria DOMNULUI va dăinui pentru totdeauna, DOMNUL se va bucura în lucrările lui.

HERRENS ära förblive evinnerligen; må HERREN glädja sig över sina verk,

32 El se uită pe pământ și acesta tremură, atinge dealurile și ele fumegă.

han som skådar på jorden, och hon bävar, han som rör vid bergen, och de ryka.

33 Voi cânta DOMNULUI cât timp trăiesc, voi cânta laudă Dumnezeului meu cât timp voi fi.

Jag vill sjunga till HERRENS ära, så länge jag lever; jag vill lovsjunga min Gud, så länge jag är till.

34 Meditația mea despre el va fi dulce, mă voi veseli în DOMNUL.

Mitt tal behage honom väl; må jag själv få glädja mig i HERREN.

35 Să fie mistuiți păcătoșii de pe pământ și să nu mai fie cei stricați. Binecuvântează pe DOMNUL, suflete al meu. Lăudați pe DOMNUL.

Men må syndare försvinna ifrån jorden och inga ogudaktiga mer vara till. Lova HERREN, min själ Halleluja!